Cea mai periculoasă boală a copilăriei din istoria omenirii. foto: Profimedia Cea mai periculoasă boală a copilăriei din istoria omenirii a fost eradicată în multe țări. În anii ’50, poliomielita era una dintre cele mai temute boli infecțioase pentru copii. Sezon după sezon, spitalele se umpleau de cazuri grave. Familiile trăiau cu teama că o joacă obișnuită se putea transforma într-o condamnare la viață cu dizabilități permanente. Sistemul medical era lipsit de soluții eficiente, iar incertitudinea domina comunităţile. Inovația care a schimbat totul Salk a adoptat o abordare ce părea curajoasă pentru vremea respectivă: în loc să folosească virusul slab sau redus activ (cum făceau alții), el a mers pe ideea unui virus complet inactivat — suficient de antigenic pentru a provoca răspuns imun, dar incapabil să declanșeze boala. După experimente inițiale și prime teste pe voluntari, inclusiv pe propria familie, vaccinul a intrat în faza de testare la scară largă. În 1954 a început un studiu clinic masiv, urmat în 1955 de anunțul oficial: vaccinul este sigur și eficient. Astfel, la 12 aprilie 1955, autoritățile din SUA au aprobat oficial utilizarea vaccinului anti-poliomielită, deschizând calea către imunizare masivă. Cea mai periculoasă boală a copilăriei, redusă După implementarea vaccinării, efectele au fost rapide și spectaculoase: într-un interval scurt, numărul cazurilor de poliomielită paralitică în SUA a scăzut de la zeci de mii pe an la doar câteva sute. Mai mult, odată cu extinderea accesului la vaccin în întreaga lume, boala a încetat să mai fie o amenințare majoră în zone vaste — în multe regiuni, poliomielita a devenit o boală de domeniul trecutului. Medicul Jonas Salk a refuzat să patenteze vaccinul Pe lângă succesul medical, Salk a lăsat o lecție morală memorabilă: el a refuzat să patenteze vaccinul. Motivul: accesul liber la protecție, fără profit personal. A răspuns cu faimoasele cuvinte: „Could you patent the sun?” („Poți patenta soarele?”) Astfel, vaccinul a devenit rapid accesibil pe scară largă, iar distribuția s-a făcut fără bariere economice. Acest fapt a permis immunizarea masivă a populaţiei și reducerea dramatică a bolii. Lecția lui Salk — relevantă și azi Progresul obținut cu vaccinul împotriva poliomielitei este un exemplu clasic de ce înseamnă medicină preventivă, vaccinare și responsabilitate socială în sănătate publică. Într-o epocă în care bolile infecțioase erau un coșmar constant, știința și solidaritatea colectivă au reușit să schimbe destinul a milioane de copii. Astăzi, când boala este aproape eradicată — dar nu complet dispărută — povestea lui Jonas Salk ne amintește că vaccinarea rămâne arma cea mai eficientă împotriva unor amenințări ce, altfel, ar putea reapărea. Citește și: Cazurile de tuberculoză în copilărie cresc cu 10%: un semnal de alarmă tulburător pentru Europa Distribuie articolul pe: