Ce conțin parizerul, crenvurştii şi şunca de Praga, de fapt. Analizele de laborator scot la iveală adevărul trist

Ce conțin parizerul, crenvurştii şi şunca de Praga, de fapt. Analizele de laborator scot la iveală adevărul trist: apă, grăsime, zgârciuri, o listă lungă de aditivi și doar urme de carne. Așa arată „rețeta” din spatele multor sortimente de parizer și salam care ajung zilnic pe mesele românilor.

Într-o țară unde mezelurile sunt printre cele mai consumate alimente, specialiștii avertizează că problema nu este cantitatea, ci calitatea produselor care umplu rafturile supermarketurilor. Legislația, veche de aproape două decenii, le permite producătorilor să folosească formule extrem de flexibile.

Ce conțin parizerul, crenvurştii şi şunca de Praga

Parizerul, „vărul” mai modest al mortadellei italiene, s-a născut la Bologna, dar și-a câștigat popularitatea în România comunistă, când carnea era un lux. În acele vremuri, parizerul era soluția salvatoare: un produs accesibil, folosit în toate mesele zilei — dimineața pe pâine, la prânz prăjit, seara pane. Gustul acela de altădată, spun gospodinele, a rămas doar o amintire.

Astăzi, doar cei cu adevărat pricepuți mai reușesc să reproducă acasă rețeta originală, veche de peste 70 de ani. În magazine, însă, parizerul este peste tot — dar în forme tot mai îndepărtate de varianta tradițională.

„Natural, fără chimicale, doar din carne de pasăre, atat de frumos arată, este spectaculos de gustos. Se păstrează la frigider o saptamana, nu mai mult pentru ca este fără conservanţi”, a declarat Gina Bradea, blogger culinar cunoscut pentru rețetele sale tradiționale.

Ce conține, de fapt, parizerul modern

Analizele făcute de Institutul de Cercetare Alimentară (ICA) arată o realitate greu de înghițit.

„Cele trei probe de parizer aduse ne demonstrează faptul că parizerul este un produs ieftin. Raportul de zgârciuri la carne. Avem puţină carne. Cel mai scump ingredient este pus cât se poate de puţin. În rest avem emulsie de şoric, avem apa, alte ingrediente non-carnate. Nu este o neconformitate legată de siguranţă alimentară, este o neconformitate care ne afectează regimul nutriţional şi buzunarul”, a explicat Alexandru Cîrîc, director ICA.

Concluziile confirmă un trend periculos: multe mezeluri sunt departe de ceea ce ar trebui să fie — produse din carne. În schimb, sunt „cocktailuri” de aditivi, stabilizatori și arome artificiale. Un studiu InfoCons arată că unele sortimente de crenvurști, salam și parizer conțin peste 120 de E-uri, în timp ce procentul de carne scade sub 30%.

„Era şi o glumă mai veche despre salamul cu cal şi pui al cărui ingrediente erau – un cal şi un pui. Cam la fel sunt şi aceşti crenvurşti cu pui, au puţin pui în ingrediente. Dar mai au si altceva, au un conţinut mare de calciu. Ne face pe noi să credem, deşi nu e declarat pe eticheta, avem carne dezosată mecanic. Şoricul în sine nu e o sursă de calciu. Emulsia e şoric de proastă calitate, poate conţine resturi de os sau de zgârciuri, care pot aduce calciu în emulsie”, a precizat același Alexandru Cîrîc.

„Carnea dezosată mecanic este de exemplu carnea care rezultă de pe carcasa de pasăre, care a fost deja înlăturat, pieptul, carnea, pulpele, tot, acea carcasă trece printr-o maşină”, a explicat Dana Tănase, directorul Asociaţiei Române a Cărnii (ARC).

Mezelurile, o obișnuință nesănătoasă

Conform datelor ARC și INS, șapte din zece români consumă mezeluri săptămânal, iar un român mănâncă, în medie, peste 1 kg de salam, parizer, crenvurști sau cârnați pe lună. Cele mai populare rămân parizerul și cârnații.

„Parizerul face parte din categoria alimentelor ultra procesate asociate riscului de cancer de colon, riscului de boli cardiovasculare, dar si riscului de obezitate. Noi nu putem controla ce vedem în acea pastă. Deci trebuie să încercam să alegem, să ne uităm bine pe eticheta, să fim conştienţi dacă mâncăm carne sau mâncăm aditivi, apa şi grăsime, pe de altă parte, să fim foarte atenţi şi la cantitatea de sare”, avertizează dr. Anca Hâncu, medic nutriționist.

„Citirea etichetei este importantă. Dacă găsim produse semipreparate din carne unde primul ingredient nu este carnea atunci înseamnă că nu e foarte multă carne, pentru că ingredientele sunt în ordine descrescătoare”, subliniază Sorin Mierlea, președintele Asociației InfoCons.

Gustul „adevărat” de parizer, pierdut în timp

Problema nu este doar compoziția, ci și schimbarea gustului la care consumatorii s-au adaptat.

„Noi am încercat ca acest produs emblematic pentru țara noastră să îl facem specialitate tradițională garantată, să îl înregistrăm în schemele de calitate europeană, astfel încât doar cei care respectă rețeta să îi poată spune parizer de vacă. (…) Consumatorul român nu mai este obișnuit cu gustul parizerului românesc de pe vremuri (…) Pe consumatorul român trebuie să-l reeducăm în raport cu gustul copilăriei”, a declarat Dana Tănase, director ARC.

Potrivit acesteia, presiunea prețului mic impune producătorilor să reducă proporția de carne și să înlocuiască ingredientele naturale cu aditivi mai ieftini.

Lege învechită, controale rare

Ordinul care reglementează comercializarea produselor din carne în România nu a mai fost actualizat din 2006, arată un raport al Ministerului Agriculturii. Documentul, semnat împreună cu ANSVSA și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, lasă „zone gri” în ceea ce privește cantitatea de apă permisă sau definiția clară a termenului „carne” în produsele procesate.

Astfel, multe mezeluri sunt fabricate „la limita legii”, iar sancțiunile aplicate de autorități sunt rare sau simbolice.

„Românii mănâncă mezeluri de o calitate îndoielnică, pline de aditivi cu efecte devastatoare pentru sănătate. Iar gustul, odată alterat, a devenit noul normal”, spun specialiștii.

Parizerul românesc a pierdut, pe drum, mare parte din ceea ce-l făcea cândva iubit: simplitatea, gustul autentic și calitatea ingredientelor. Astăzi, felia roz din sandviș ascunde o realitate complexă – una în care apa, zgârciurile și aditivii au înlocuit carnea, iar consumatorii, fără să-și dea seama, s-au obișnuit cu această schimbare.

Citește și: Rețetă de crenvurști de casă, fără aditivi