Diagnosticarea demenței durează în medie 3,5 ani de la apariția primelor simptome, arată un nou studiu

Diagnosticarea demenței durează în medie 3,5 ani de la apariția primelor simptome, arată un nou studiu. Un diagnostic timpuriu este esențial pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților în viitor.

Diagnosticul precoce și intervenția timpurie sunt esențiale pentru gestionarea simptomelor demenței și dezvoltarea unui plan eficient de tratament. Cu toate acestea, experții se tem că pot apărea întârzieri în tratamentele vitale din cauza confuziei privind simptomele, a stigmatizării sau a abordărilor inconsistente ale medicilor, printre alți factori.

Ce este demența?

Demența este o afecțiune care afectează gândirea, memoria și comportamentul unei persoane. Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență, afectând peste 6 milioane de americani.

Printre simptome se numără probleme de memorie, atenție, comunicare și dificultăți de vedere.

„Diagnosticul în timp util al demenței rămâne o provocare globală majoră, determinată de un set complex de factori, iar strategii specifice în domeniul sănătății sunt urgent necesare pentru a-l îmbunătăți. Alte studii estimează că doar 50-65% dintre cazuri sunt diagnosticate în țările cu venituri mari, iar în multe alte țări, rata de diagnostic este și mai scăzută”, a declarat dr. Vasiliki Orgeta, profesor asociat la Divizia de Psihiatrie a University College London.

„Un diagnostic în timp util poate îmbunătăți accesul la tratamente și, în unele cazuri, poate prelungi perioada în care o persoană trăiește cu demență ușoară înainte ca simptomele să se agraveze”, a mai adăugat ea.

Diagnosticarea demenței durează în medie 3,5 ani

Cercetătorii universității au descoperit, de asemenea, că pentru unii pacienți perioada până la diagnostic poate fi și mai lungă. În cazul demenței cu debut precoce (la persoane mai tinere de 65 de ani), poate dura până la patru ani.

Pentru cei diagnosticați cu demență frontotemporală – cea mai frecventă formă la persoanele sub 60 de ani – a fost identificată în mod constant o întârziere mai mare în stabilirea diagnosticului.

Concluziile provin dintr-o analiză a 13 studii internaționale publicate anterior, care au inclus date de la 30.257 de participanți. Studiile au inclus fișe medicale și interviuri cu pacienți sau membri ai familiei.

Un aspect notabil este că, deși datele despre disparitățile rasiale au fost limitate, unul dintre studii a constatat că pacienții de culoare aveau tendința de a experimenta o întârziere mai mare până la diagnostic.

Factorii care împiedică diagnosticarea demenței din timp

Autorii au menționat că simptomele ratate și confundate cu semne normale ale îmbătrânirii, accesul limitat la îngrijire specializată, barierele lingvistice și nivelul scăzut de informare publică pot influența durata până la diagnostic.

„Munca noastră scoate în evidență nevoia unui cadru conceptual clar în ceea ce privește timpul până la diagnosticarea demenței”, a spus Orgeta.

„Pentru a accelera diagnosticul demenței, este nevoie de acțiune pe mai multe planuri. Campaniile de informare publică pot ajuta la înțelegerea simptomelor timpurii și la reducerea stigmatizării, încurajând oamenii să ceară ajutor mai devreme.

Formarea cadrelor medicale este esențială pentru recunoașterea timpurie a bolii și trimiterea rapidă către specialiști, împreună cu accesul la intervenții precoce și sprijin personalizat pentru ca pacienții cu demență și familiile lor să primească ajutorul de care au nevoie.”

Recent, a fost dezvoltat un test despre care cercetătorii spun că ar putea prezice apariția demenței cu până la nouă ani înainte de diagnostic, cu o acuratețe de 80%.

Studiul este prima analiză sistematică și meta-analiză a dovezilor la nivel global privind timpul până la diagnosticarea demenței. Acesta a fost publicat săptămâna aceasta în revista International Journal of Geriatric Psychiatry.

Citește și: Se poate reduce riscul de demență prin consumul de nutrienți?