Vitamina D ar putea încetini un proces asociat îmbătrânirii, sugerează un nou studiu

Vitamina D ar putea încetini un proces asociat îmbătrânirii, sugerează un nou studiu. Realizat amplu, acesta arată că ar putea încetini un mecanism biologic legat de îmbătrânire. Persoanele care au un aport mai mare de vit. D ar putea încetini un proces biologic asociat îmbătrânirii.

Totuși, nu este cazul să te grăbești să cumperi suplimente. Rezultatele trebuie confirmate prin cercetări suplimentare. Experții spun că majoritatea covârșitoare a populației din Statele Unite primește deja suficientă vitamina D din alimentație și expunerea la soare.

Nou studiu privind efectele vitaminei D

În noua analiză, cercetătorii de la Brigham and Women’s Hospital, Harvard Medical School și alte universități au analizat telomerii — capacele protectoare ale ADN-ului de la capetele cromozomilor — care tind să se scurteze pe măsură ce îmbătrânim.

Este un fel de „ceas biologic”, iar telomerii mai scurți au fost asociați cu un risc crescut de anumite boli. Suplimentele cu vitamina D ar putea încetini acest proces de scurtare, potrivit noului studiu publicat în The American Journal of Clinical Nutrition.

Deși studiile anterioare au arătat o asociere între vitamina D și lungimea telomerilor, cele mai multe au fost observaționale. Noul studiu este randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo, ceea ce conferă mai multă credibilitate concluziilor.

„Considerăm că aceste rezultate sunt promițătoare și merită investigate în continuare. Dar este important ca ele să fie replicate înainte de a modifica recomandările generale privind aportul de vitamina D”, a declarat JoAnn Manson, coautoare a studiului și șefa Diviziei de Medicină Preventivă de la Brigham and Women’s Hospital din Boston.

Scurtarea redusă a telomerilor

Rezultatele fac parte dintr-un studiu mai amplu, numit VITAL, realizat de cercetători de la Brigham and Women’s Hospital, afiliat la Harvard Medical School, desfășurat pe o perioadă de cinci ani.

Studiul a inclus 25.871 de participanți — femei din SUA cu vârsta de 55 de ani și peste, precum și bărbați de 50 de ani și peste — cărora li s-au administrat zilnic 2.000 UI de vitamina D3 și 1 gram de acizi grași Omega-3, pentru a se analiza efectele acestora asupra prevenirii cancerului și a bolilor cardiovasculare.

Studiul despre telomeri s-a concentrat pe aproximativ 900 dintre acești participanți, majoritatea din zona Bostonului, la care s-a măsurat lungimea telomerilor din celulele albe ale sângelui la începutul studiului și din nou după 2 și 4 ani.

Cercetătorii au constatat că, în comparație cu grupul care a primit placebo, cei care au luat suplimente cu vitamina D au prezentat o scurtare mai redusă a telomerilor pe parcursul a patru ani. Suplimentarea cu acizi grași Omega-3, în schimb, nu a avut niciun efect vizibil asupra lungimii telomerilor.

Cum sunt telomerii asociați cu îmbătrânirea

La fiecare diviziune celulară, telomerii protejează cromozomii celulei împiedicând fuziunea sau rearanjarea acestora. Cu fiecare replicare, telomerii se scurtează puțin. Acest proces este asociat nu doar cu îmbătrânirea, ci și cu un risc crescut de infecții, diabet de tip 2 și boli cardiovasculare.

Cercetătorii cred că beneficiile suplimentării cu vitamina D se leagă de reducerea inflamației, a spus Manson. Inflamația este asociată cu boli autoimune, dar și cu cancerul.

Dieta și stilul de viață sănătos sunt esențiale

Deși vitamina D ar putea avea beneficii, Manson a subliniat că nu este un remediu universal. Există multe boli cronice asupra cărora suplimentele de vitamina D nu par să aibă efect.

„Suplimentele alimentare nu vor înlocui niciodată o dietă sănătoasă și un stil de viață sănătos. Am spus de nenumărate ori că accentul trebuie pus pe alimentație și stilul de viață, nu pe suplimente,” a spus ea. „Totuși, o suplimentare țintită ar putea fi benefică pentru persoanele care prezintă niveluri ridicate de inflamație sau un risc crescut de boli cronice asociate inflamației.”

Studiul a fost randomizat, adică participanții au fost repartizați aleatoriu fie în grupul care a primit suplimente, fie în cel cu placebo, pentru a asigura echilibru între factori precum vârsta, starea de sănătate, dieta și stilul de viață. Randomizarea este considerată standardul de aur în cercetarea clinică pentru că asigură că grupurile sunt cât mai similare la începutul studiului.

„Toți factorii de risc pentru bolile cronice, pentru scurtarea telomerilor — vârsta, demografia, activitatea fizică, dieta, starea de sănătate, hipertensiunea, diabetul — sunt echilibrați datorită randomizării”, a spus Manson, ceea ce înseamnă că singura diferență dintre cele două grupuri a fost dacă au primit sau nu vitamina D.

Studiul a fost și „dublu-orb”, adică nici participanții, nici tehnicienii nu știau cine primea suplimentele și cine primea placebo, potrivit washingtonpost.com.

Ce spun alte cercetări și experți

Nu toate studiile au fost la fel de promițătoare în ceea ce privește protejarea telomerilor. De exemplu, un articol publicat în 2023 în Journal of Nutrition, Health and Aging a concluzionat că „suplimentarea de rutină cu vitamina D a adulților în vârstă, care au deja un nivel suficient, este puțin probabil să influențeze lungimea telomerilor.”

Între 2014 și 2020, cercetători de la QIMR Berghofer Medical Research Institute din Brisbane, Australia, au desfășurat un studiu randomizat, dublu-orb și controlat cu placebo pe 1.519 participanți pentru a vedea dacă suplimentarea cu vitamina D influențează lungimea telomerilor. Jumătate dintre participanți au primit suplimente lunar, dar nu s-au constatat diferențe față de grupul placebo.

Carol Greider, profesoară la University of California, Santa Cruz și laureată a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2009 pentru descoperirea telomerazei — o enzimă care protejează telomerii de scurtare — și-a exprimat scepticismul față de concluziile noului studiu.

Testul utilizat în cercetare, numit qPCR (reacția de polimerizare în lanț cantitativă), a fost descris în mai multe publicații ca fiind nesigur pentru măsurarea lungimii telomerilor, a scris Greider. Standardul clinic este o metodă numită Flow-FISH, considerată mult mai reproductibilă.

Greider a mai precizat că diferitele tipuri de celule din sânge au lungimi diferite ale telomerilor, astfel că o schimbare în proporția tipurilor celulare poate modifica lungimea medie a telomerilor din sânge — nu pentru că telomerii s-au schimbat, ci pentru că s-a schimbat compoziția celulelor.

Ea a citat un articol din Aging Cell publicat în martie, în care autorii pun la îndoială un studiu din 2024 care sugera că un zbor spațial de doar trei zile (misiunea Inspiration4) ar fi crescut lungimea medie a telomerilor celulelor albe ale participanților.

„Nu este vorba că telomerii sunt mai lungi,” scriau autorii articolului, „ci că s-a modificat compoziția celulelor albe din sânge, ceea ce a dus la o medie mai mare a lungimii telomerilor.”

„Așadar, chiar dacă vitamina D are sau nu efect asupra telomerilor, metodele folosite în acest studiu nu sunt suficient de precise pentru a documenta corect aceste schimbări, în lipsa unui control al distribuției tipurilor celulare,” a concluzionat Greider.

Citește și: 10 alimente bogate in calciu si vitamina D, pentru oase puternice