Anii trecuti a mai mers cum a mai mers, dar imaginati-va cum creste nivelul de stres pe timp de criza. Mai ceva ca mercurul in termometre in focar de gripa porcina. Ingrasatul de la stres se face in mod parsiv. Niciodata pe toata suprafata corpului. Dupa o strategie bine pusa la punct, loveste cand nici nu te astepti. Si asta din cauza unui hormon hain care raspunde la numele de cortizol. El este principalul vinovat pentru numarul de kilograme adunate in momente de tensiune. Argumentul pe care il invoca e greu de crezut. Adus in instanta Cortizolul jura cu mana pe inima ca ingrasatul excesiv e doar o reactie de aparare a organismului in fata stresului. Si ca ar fi benefic pentru sanatatea corpului in care isi exercita autonomia. Hormonul merita o urecheala zdravana pentru ca imediat ce prinde un impuls nervos pe care il deduce a fi cauzat de stres, se pune pe treaba si directioneaza grasimea catre depozitele din partea abdominala. Ca un politist beat care da verde TIR-ului ce se indreapta fix spre copilul ce traverseaza regulamentar o strada. Evident grasimea directionata provine si ea de undeva. Iar cantitatile acumulate se datoreaza mancarii pe care ajung sa o si visez cand dead-line-urile bat la usa si imi calca pragul cu tupeu. Cum va spuneam, hormonul perfid isi face de cap de parca s-ar afla la el acasa si strecoara pofte dubioase. Asa se face ca desi nu imi plac alunele sunt in stare sa cobor la trei dimineata la non-stop pentru o cutie, asa stresata cum sunt si as da orice pentru o punga de chips-uri pe care sa le rontai zgomotos in varful patului inconjurata de gramajoare de firimituri. Solutia in astfel de momente sta in portiile mici. Ca si in sticlutele de aceleasi dimensiuni, acolo se gaseste adevarata esenta si implicit salvarea de la dezvoltarea unui colac urias fix pe portiunea dintre coapse si bust. Asa ca in fata valului de stres colacul de salvare – nu cel de pe burta- sta dotarea cu farfuriute mici, paharute subtiri si tacamuri pe masura. Sa pacalim hormonul hain !