Am avut initiativa sa incep ceva mai dur perioada asta, insa cum se scurge a doua saptamana si eu nu slabesc deloc (m-am verificat azi de dimineata, nu m-am putut abtine) am luat decizia sa nu-mi mai pese. De fapt, sa-mi pese de ce fac vis-a-vis de alimentatie si sport, dar sa nu-mi pese de ce arata cantarul. Inainte sa ma duc in concediu imi voi face masuratorile centimetrice de final de luna, ca de obicei. Sper din toata inima sa am suprize placute, dar voi fi ok daca nu o sa se intample asta. Mananc fain! Mi-am reglat mesele la trei principale si doua gustari, nu mananc aproape deloc carbohidrati din paine, paste, orez, cartofi (insemnand ca se mai strecoara cate ceva o data pe saptamana), mananc carne faina gatita cum trebuie, legume de sezon asortate “dietetic”, iaurt, fructe si nuci crude. Mananc atat cat sa ma satur la fiecare masa, fara sa imi afecteze insa nivelul de energie si fara sa fiu full. Cat sa simt ca ma satur si ca poate sa ma tina satietatea 3-4 ore. Nu ma trezesc noaptea sa mananc, nu-mi mai trebuie. In weekenduri ce mai trisez, dar de obicei sunt chestii acceptabile (doar ca eu imi scot ochii pentru ele). Beau apa suficienta, ceaiuri neindulcite si o data la 2-3 saptamani un pahar de ceva alcoolic, dar nu mai simt nevoia. Merg de 3 ori pe saptamana la sala, iar in weekend profit sa inot, sa joc badminton si sa ma plimb cu prieteni dragi. Merg pe jos pana la autobuzul ce ma duce la birou (cu exceptia zilelor in care car legume, apa sau pepeni), iar serile imi place sa fac detours pana in parc sau la destinatia in care ma vad cu prietenii. Ma simt bine, mai usoara (am slabit totusi 17 kg anul asta), inconjurata de prieteni si preocupata de chestiile sanatoase. Ma consolez cu gandul ca nu pot si nu vreau sa fac mai mult de atat. E un echilibru pe care mi l-am castigat cu greu, cu care abia m-am obisnuit. Nu vreau sa ma torturez cu diete care sa-mi dea mojo-ul peste cap, stiu ce-mi place si cred ca daca voi continua o sa slabesc, incet, dar sigur. Nu o sa incetez sa ma informez in domeniu si am alaturi de mine cititoare care ma invata tot timpul lucruri noi (nu ma pune sa dau detalii, te tease-uiesc pentru saptamana ce vine!) Trebuie insa sa stiu: vrei mai mult de atat de la mine? Te dezamagesc in vreun fel? Ce-o fi cu zen-ul asta al meu? Pe Tea o puteti urmari si pe teaslabeste.wordpress.com, www.facebook.com/teaslabeste sau www.twitter.com/teaslabeste. Distribuie articolul pe: