Specialistul explică faptul că nivelul ridicat de mercur și alte toxine din unele specii are legătură directă cu poluarea oceanelor. foto: pixabay Consumul de pește este, în general, recomandat ca parte a unei alimentații echilibrate. Peștele reprezintă o sursă excelentă de proteine, acizi grași Omega-3 și numeroase vitamine și minerale esențiale. Cu toate acestea, nu toate speciile sunt la fel de sigure pentru sănătate. Unele tipuri de pește pot conține cantități mari de mercur și alte substanțe toxice, devenind periculoase atunci când sunt consumate frecvent. Speciile de pești care conțin mult mercur Pentru a clarifica această problemă, Mihai Niculescu, expert în nutrigenetică, epigenetică nutrițională și nutriție de precizie, a realizat un clasament al speciilor de pește care ar trebui evitate sau consumate cu prudență. Lista a fost publicată pe pagina sa de Facebook și oferă o imagine detaliată asupra riscurilor ascunse din spatele unor alegeri aparent sănătoase. De ce unele specii de pește devin periculoase Specialistul explică faptul că nivelul ridicat de mercur și alte toxine din unele specii are legătură directă cu poluarea oceanelor. Activitățile industriale, deversările din râuri și fluvii, precum și utilizarea mărilor ca depozite de deșeuri contribuie la acumularea substanțelor toxice în mediul marin. „Oceanele sunt contaminate cu diverse substanțe rezultate din activitatea umană, de la produse industriale la resturi menajere. În cele din urmă, o mare parte dintre aceste substanțe ajunge în organismele marine”, explică expertul. Peștii care conțin mult mercur sunt, de obicei, speciile mari, de pradă, care se află în vârful lanțului trofic În plus, poziția peștelui în lanțul trofic joacă un rol esențial. Peștii mari, prădători, care se hrănesc cu alți pești mai mici, acumulează în corp concentrații tot mai mari de mercur. Astfel, cu cât o specie este mai sus în lanțul alimentar, cu atât este mai mare riscul de contaminare. Citește și: 6 tipuri de persoane care ar trebui să evite să mănânce pește Pești cu risc ridicat – de evitat complet sau consumați foarte rar În categoria speciilor cu cel mai mare risc de contaminare se află peștii mari, prădători oceanici. Aceștia nu ar trebui consumați decât în situații rare, sau chiar deloc. Potrivit clasamentului realizat de Mihai Niculescu, pe lista speciilor cu risc ridicat se află: Rechinii Peștele-spadă Macroul rege Marlinul Tonul bigeye Tonul ahi Aceste specii pot conține concentrații foarte mari de metil-mercur, un compus toxic ce afectează sistemul nervos și poate avea efecte negative asupra dezvoltării copiilor și sarcinii. Citește și: Burger de pește „Moqueca”: cum să prepari această delicatesă Specii cu risc moderat – de consumat cu măsură Există și pești care, deși nu sunt la fel de periculoși ca cei menționați anterior, trebuie consumați cu prudență, preferabil nu mai mult de o dată pe săptămână. În această categorie se regăsesc: Tonul alb Halibutul Homarul Bluefish (pește albastru) Bibanul de mare tropical Dintele de mare chilian Aceștia pot acumula cantități moderate de mercur, mai ales dacă provin din zone marine poluate. Specii de pești cu risc moderat-scăzut Peștii de dimensiuni mici sau cei crescuți în medii controlate au, de regulă, un conținut redus de mercur. Potrivit expertului, următoarele specii pot fi consumate fără griji majore, dar totuși cu moderație: Macroul atlantic Sardinele Heringul Anșoa Somonul de crescătorie Păstrăvul Aceste specii sunt surse valoroase de acizi grași Omega-3 și reprezintă o opțiune mai sigură pentru alimentația regulată. Specii cu risc foarte scăzut – cele mai sigure alegeri Peștele cu cel mai mic nivel de mercur și cu un profil nutrițional excelent poate fi consumat frecvent, chiar de mai multe ori pe săptămână. Din această categorie fac parte: Sardinele oceanice Somonul sălbatic de Alaska Merluciul Somnul african Aceste tipuri de pește sunt considerate cele mai sigure pentru consum, având un echilibru optim între beneficiile nutriționale și riscul redus de contaminare. Cât de periculos este mercurul din pește? Peștele este o sursă excelentă de proteine, acizi grași omega-3 și alte substanțe nutritive esențiale pentru inimă și creier. Totuși, în unele cazuri, consumul frecvent poate ridica o problemă importantă: prezența mercurului. Mercurul este un metal greu care ajunge în ape prin poluare industrială. Acolo, el este transformat de microorganisme în metilmercur, o formă extrem de toxică ce se acumulează în țesuturile peștilor. Cu cât un pește trăiește mai mult și se află mai sus în lanțul trofic, cu atât acumulează mai mult mercur. Astfel, specii precum tonul, peștele spadă, rechinul sau știuca pot conține concentrații mai mari, în timp ce peștii mici, cum ar fi sardinele, macroul sau somonul, au niveluri scăzute. Expunerea prelungită la mercur afectează în special sistemul nervos, ficatul și rinichii. La femeile însărcinate, mercurul poate influența dezvoltarea creierului fătului, motiv pentru care se recomandă evitarea peștilor mari și prădători. La adulți, acumularea în organism poate provoca tulburări de memorie, oboseală cronică și scăderea capacității de concentrare. Distribuie articolul pe: