Scorzonera sau „barba caprei” – ce este și ce proprietăți are această rădăcină comestibilă

Scorzonera sau „barba caprei” este o plantă veche, cu un gust plăcut amărui. Are numeroase proprietăți benefice și face parte din aceeași familie cu anghinarea, topinamburul și cicoarea roșie (radicchio). Partea comestibilă a plantei este rădăcina, care poate fi gătită în diverse rețete gustoase. Este versatilă în bucătărie și adesea apreciată pentru valoarea sa nutritivă și proprietățile digestive.

Similară cu topinamburul prin consistență, apropiată de cicoarea roșie prin gustul plăcut amărui, bogată în beneficii și versatilă în bucătărie, scorzonera este o legumă încă puțin răspândită în Italia, dar pe care ar trebui să o cunoști.

Scorzonera sau „barba caprei”, o rădăcină comestibilă

Planta, din care se consumă rădăcina, face parte din aceeași familie cu deja menționații topinambur, radicchio (cicoare roșie), dar și cu anghinarea. Este ușor de recunoscut datorită cojii foarte închise la culoare (care trebuie îndepărtată) și pulpei albe, iar gustul său este cu adevărat delicios.

O poți găti în multe rețete, fie pentru a prepara garnituri diferite de cele obișnuite, fie pentru preparate rafinate, în special risotto-uri. În plus, scorzonera este bogată în proprietăți benefice, în special pentru digestie și sănătatea intestinală, având un puternic efect diuretic și antioxidant.

Ce este scorzonera

Scorzonera este o plantă erbacee care face parte din familia Asteraceae, fiind specifică Europei Centrale și de Est. În Italia, este cultivată în special în anumite zone din Liguria și Piemonte, unde apare și în rețete tradiționale locale.

Inițial, scorzonera a crescut ca plantă sălbatică și este cunoscută încă din Antichitate – grecii o numeau „barba de țap”. Se caracterizează prin frunze verzi late, inflorescențe asemănătoare margaretelor și rădăcini de culoare închisă, care amintesc de forma morcovilor.

Chiar rădăcinile sunt partea comestibilă a acestei plante, de obicei cu coajă neagră sau maro închis la exterior și albă la interior. Există însă și o varietate numită scorzobianca care, așa cum sugerează și numele, este albă și la exterior.

Când se culege rădăcina de scorzonera

Rădăcina de scorzonera se recoltează în cele mai reci luni ale anului, între începutul lunii octombrie și sfârșitul lunii decembrie. Perioada exactă de recoltare poate varia ușor în funcție de regiune și de climatul în care crește.

Tocmai datorită acestui sezon de recoltare este cunoscută și sub denumirea de „sparanghel de iarnă”, chiar dacă nu are prea multe în comun cu sparanghelul, în afară de o vagă asemănare în aspect atunci când este decojită.

Tipul cel mai răspândit în Europa și în Italia este Scorzonera hispanica, cultivată în unele regiuni din nordul Italiei (precum Liguria și Piemont) sau care crește spontan în altele (cum ar fi Friuli Venezia Giulia). Cu toate acestea, nu este încă ușor de găsit pe rafturile supermarketurilor; dacă vrei să o încerci, trebuie fie să o comanzi online, fie să o cauți în piețele de fructe și legume mai bine aprovizionate.

Proprietăți și beneficii ale scorzonera sau „barba caprei”

De ce merită scorzonera să facă parte din alimentația ta? Pentru că are un profil nutrițional complet și benefic pentru organism din multiple puncte de vedere. În primul rând, este un aliment hipocaloric, cu un aport de doar 45 kcal la 100 de grame, și este totodată bogată în vitamine și minerale.

Prezența vitaminei A face din scorzoneră un aliat excelent pentru sănătatea ochilor și a vederii,. Vitamina C are un efect benefic asupra sistemului imunitar și a sănătății cardiovasculare – mai ales datorită faptului că este săracă în sodiu, dar bogată în potasiu, calciu și fier.

Prezența vitaminei K, în combinație cu o cantitate semnificativă de potasiu, contribuie și la menținerea sănătății oaselor și a masei musculare. Puternic detoxifiant, scorzonera stimulează diureza și ajută la eliminarea excesului de lichide, fiind recomandată în cazuri de constipație sau dificultăți digestive, datorită conținutului ridicat de fibre care sprijină tranzitul intestinal.

În plus, bogăția în vitamine transformă scorzonera într-un aliment energizant și reconstituent, dar și într-un aliat valoros în lupta împotriva radicalilor liberi și a îmbătrânirii celulare.

De-a lungul istoriei sale îndelungate, rădăcina de scorzonera a fost folosită în cele mai diverse moduri: de exemplu, în Evul Mediu, era chiar utilizată ca remediu natural împotriva veninului de șarpe. Nu știm cât de eficientă era cu adevărat, dar putem spune cu siguranță că scorzonera se numără printre ingredientele vechi care merită redescoperite și introduse în bucătăriile noastre.

Utilizări culinare ale scorzonerei

Scorzonera nu este pe placul tuturor, deoarece are un gust foarte specific. Rădăcina este caracterizată de o aromă ușor amăruie, asemănătoare cu cea a radicchioului, dar și mai intensă, fiind adesea comparată și cu gustul stridiilor. Cu note aromatice unice, scorzonera este cunoscută și pentru gustul său umami și, tocmai datorită acestuia și a caracterului său distinctiv, reprezintă un ingredient deosebit de versatil în bucătărie.

Ca toate rădăcinile, înainte de a fi folosită, scorzonera trebuie spălată și curățată cu grijă pentru a elimina orice urmă de pământ, apoi decojită pentru a îndepărta coaja (poți folosi clasicul curățător de legume). După ce ai tăiat-o, înainte de a o găti, îți recomandăm să o lași la înmuiat aproximativ 20 de minute într-o apă acidulată cu suc de lămâie.

Acest procedeu te va ajuta să previi înnegrirea rădăcinii, deoarece, în contact cu aerul, tinde să se oxideze rapid, devenind foarte închisă la culoare. În plus, apa cu lămâie ajută la îndulcirea gustului, estompând ușor nota amăruie a scorzonerei, potrivit cookist.it.

Cum gătești scorzonera

Odată ce a fost curățată și pregătită corespunzător, scorzonera poate fi fiartă, coaptă la cuptor, prăjită, savurată sub formă de piure, în supe sau tocănițe. O poți consuma chiar și crudă, tăind pulpa în fâșii subțiri și adăugând un strop de ulei de măsline extravirgin și un praf de sare.

Dacă preferi scorzonera gătită, încearcă să fierbi pulpa și să o folosești într-un risotto inedit și apetisant – se potrivește de minune cu gustul delicat al creveților sau al langustelor. O poți prepara gratinată, după ce ai opărit-o ușor timp de 10 minute: pune-o apoi într-un vas termorezistent, adaugă sos bechamel, parmezan și pesmet, și coace-o în cuptor timp de 30 de minute.

Poți și să o prăjești: taie-o în rondele, trece-o prin făină și apoi în ulei încins pentru a obține chipsuri delicioase. Sau o poți asocia cu carne (mai ales roșie), pregătită în stil dulce-acrișor cu morcovi, stafide și muguri de pin.

Citește și: Alimentul care elimină substanțele chimice cancerigene din organism, descoperit de cercetători