Isi cuprinde sanii grei in palmele fragile in cautarea lunara de noduli. Ridica mainile rand pe rand la ceafa cu respiratia sacadata pe care i-o aud ascunsa dupa usa. S-a inselat a crezut ca simte ceva, dar nu era nimic. Cuta ce-i brazdeaza fruntea se pierde printre pori doar cand examenul ia sfarsit. De multe ori am stat sa ma intreb ce se intampla totusi cu cele care si-au pierdut timpul luna de luna, an de an, cu astfel de cotroale home made, ca sa fie lovite din senin fix de ce nu asteptau. De unicul lucru pe care credeau ca il tin sub control prin observatii atente si dimensiuni scrise in jurnal. Cancerul, in special cel de san, este o boala perfida care loveste si se intoarce exact cand ti-e lumea mai draga. Speriate de eventuala lui aparitie suntem in stare sa facem orice. Campionate de palpat- viteza, screening-uri dupa varsta de 40 de ani, lumanari aprinse la biserica si cure cu plante medicinale adunate in noptile cu luna plina. Daca ar exista o masca impotriva cancerului la san, n-ati mai vedea fata de femeie decat de la ochi in sus, va garantez. Autoexaminarea sanului face parte din modul nostru de viata, la fel ca epilatul si indreptarea parului. Doamnele trecute de 40 de ani isi fac mamografii cu regularitate, ascultand sfaturile specialistilor in halat alb. Uneori insa, medicii in halat alb se opresc putin, cat sa-si aseze ochelarii pe ochii mici si sa alinieze eprubetele din laborator. De atat au nevoie ca sa isi dea seama ca poate au gresit, poate s-au pripit putin bagand spaima in toata tagma feminina care isi palpeaza destoinic sanii la ora si in locul indicat. [next]Cum vor rectiona ele cand isi vor da seama ca nu era chiar neaparata nevoie sa se gandeasca lunar ca ar putea fi suspecte de cancer la san ? Asa cum s-a trezit acum sa le spuna U.S. Preventive Services Task Force. Doamnele cu varste cuprinse intre 40 si 49 vor rasufla usurate afland ca nu mai trebuie sa stea la cozi lungi in fiecare an pentru mamografia obligatorie, chiar daca este vorba de cele cu risc mediu de aparitie a cancerului. In ceea ce priveste grupa de varsta 50 – 74 de ani mamografiile obligatorii nu mai sunt necesare nici macar anual. Nici nu cred ca se inghesuie batranele la usa radiologilor pentru screening-uri pe banda rulanta. Cum sa mai stai si acolo cand trebuie sa astepti reteta lunara cu medicamente ce se da 2 etaje mai jos, la doctorul de familie ? Probabil speriati de gradul ridicat de ipohondrie la care erau predispuse femeile, cei de la organizatia americana au gasit de cuviinta sa calmeze spiritele si in randul celor mai tinere de 40 de ani. “Never mind” e mesajul aparent de neinteles pe care il transmit specialistii americani. In acelasi timp ei le recomanda doctorilor sa nu le mai invete pe femei sa se autoexamineze, pentru ca nu le-ar aduce oricum nici un beneficiu. Mie imi suna a delasare, a resemnare mai bine zis. E ca si cum ai spune ca portocala e neagra, ca 2 plus 1 fac 5 sau ca orizontul e pe verticala. Ca argument recomandarile sunt facute pe baza unor studii aprofundate. In urma carora a reiesit ca falsele alarme declansate de palparile facute cu propriile manute au provocat stari de anxietate, teste si biopsii absolut deloc necesare. Optiunile sunt asadar urmatoarele : te autoexaminezi in continuare si iti vine inima la loc dupa o falsa alarma sau nu faci nici o investigatie in afara de cele recomandate de medic si iti plangi de mila in cazul fatidic in care te loveste o astfel de boala ? Cancerul de sân, e a doua forma de cancer care face cele mai multe victime in randul femeilor dupa cancerul de piele. Anual, in jur de 200.000 de femei sunt diagnosticate cu cancer la san în Statele Unite ÅŸi 40.000 vor muri din această cauză. Cifrele lasa loc pentru o singura intrebare : a palpa sau a nu palpa ? Iti asumi riscul ?