In 12 ore Salvarea a mancat 100 de kilometri de asfalt urban, intr-un slalom continuu prin traficul infernal din Bucuresti. Tura pe o ambulanta de tip C, pregatita sa intervina in cele mai grave cazuri si dotata cu targa, tub de oxigen si masuri speciale pentru transportarea pacientului in siguranta, a inceput la 8 dimineata cu un stop cardiac. S-au luptat mult sa-l salveze dar ajunsesera prea tarziu. Resuscitarea trebuie facuta timp de 30-45 de minute pana ca medicul sa anunte time of death. Minute pe care ambele parti le simt trecand cu lentoarea anilor. Dupa 4 pana la 6 minute de la momentul in care o persoana intra in stop cardiac, survine moartea cerebrala iar sansele ca pacientul cu stop cardio-respirator sa supravietuiasca scad cu 10% cu fiecare minut de asteptare. “Ne emotioneaza cazurile dar le lasam sa ne impresioneze in masura in care nu ne afecteaza munca” 9 dimineata a fost ora la care medicul a citit ceasul prins de mana cu o curea portocalie, exact ca uniforma si sapca ce-l apara de frig. Constatare rece, in putine cuvinte. A fost primul din cele 7 cazuri pe care George si Andreea le-au avut in tura de joi. Prima tura in care m-au primit ca Voluntar pentru o zi la Salvare. Mi-am insusit uniforma de voluntar colorata in portocaliu cu negru si m-am asezat intre targa mobila si servietele care ascundeau sub crucea de pe exterior mape cu medicamente, solutii injectabile si tot felul de instrumente pe care nici toate serialele cu medici din lume nu mi le puteau face familiare. Ora 16 ne-a dus la un nou stop cardio-respirator, un nou caz la care medicii ajunsesera prea tarziu. La 112 telefonul suna de peste o mie de ori in 24 de ore. Cu un medic la 38.500 de oameni si un asistent la 16.000 de oameni, in Bucuresti este absolut necesara suplimentarea personalului pentru acordarea primului ajutor. La cei 40 de ani pe care nu ii tradeaza nimic din infatisarea sau atitudinea lui, George e un medic atent cu pacientii. Are un ton calm dar autoritar cand vorbeste cu batranul care a avut un black-out intr-o carciuma. I s-au relaxat toti muschii brusc si rezultatul a dus la un miros pestilential care a umplut mica ambulanta. Sub asediul mirosului imposibil, medicul si Andreea- asistenta, nu au schitat nici un gest care sa tradeze repulsia. In fata lor era un om cu o problema medicala si ea trebuia rezolvata dincolo de tot. Ambulantierul a cedat si a varsat intre 2 masini din parcare. Cat despre mine, cumva nu am simtit nimic – eram atat de into all that si ii ajutam. George mi-a spus ca niciodata un voluntar nu incurca. “Tata” si “Mama” sunt apelativele pe care atat Andreea cat si George le folosesc cand vorbesc cu pacientii. Le dau un sentiment de siguranta, de atentie filiala care sa le castige cumva increderea si reusesc sa o faca extrem de bine. Oamenii se deschid, pana si domnul in sevraj a recunoscut in cele din urma ca simptomele se datoreaza probabil excesului de alcool. Din pacate tratamentul normal aplicat de personalul din salvare nu a compensat atitudinea superioara si sfidatoare a medicilor din spital. De altfel e un lucru impamantenit- alcoolicii sunt tratati execrabil in spital. Andreea a fost voluntar pe Ambulanta timp de 3 ani. E mignona, are parul negru strans in coada si pare atat de subtirica in costumul bleumarin cu portocaliu, incat te intrebi de unde are atata putere sa ridice sau sa impinga pacienti- unii extrem de bine facuti- sau cum reuseste sa se impuna si sa ii linisteasca, atunci cand e cazul. Din copilarie a visat sa fie medic, insa a profesat 10 ani ca jurist pana sa ajunga in medicina. Si-a ascultat mama, care i-a spus sa aleaga o meserie banoasa. Dupa 10 ani de mers prin tribunale in costum office, a decis ca meseria nu ii aduce satisfactia pe care o cauta. Are un licar de satisfactie in ochi cand povesteste cum a decis sa-si urmeze visul la 33 de ani. Atunci, cand multa lume crede ca e prea tarziu sa o iei de la capat, a inceput Scoala Sanitara si perioada de voluntariat pe Salvare. Spune ca la un moment dat a simtit ca nu face suficient. Asa a ajuns sa schimbe costumul office si procesele cu uniforma de asistenta portocaliu cu negru in care face resuscitari si pune branule. De ziua ei era pe tura in ambulanta care a taiat Bucurestiul ca sa ajunga in 13 minute din Vitan in Comuna Pantelimon. Acolo, pe o ulita infundata, plina de gropi si noroaie, ne astepta stopul cardio-respirator de la ora 16:00. Si in cazul acesta pacientul fusese descoperit mult prea tarziu. Un voluntar alertat prin sms ar fi putut sa ii creasca sansele de supravietuire daca ar fi inceput masajul cardiac in primele minute de la incident. In 12 ore am trecut prin 3 spitale, unuia i-am calcat pragul chiar de 3 ori tot aducand si luand pacienti. In 12 ore am surprins bunatatea in detaliile mici si mi-am dat seama ca oamenii astia nu ar fi putut sa se prefaca nici daca ar fi vrut sa ma faca pe mine sa scriu de bine despre tratamentul pe care il primesc pacientii in ambulanta. In momente in care trebuie sa reactionezi rapid, nu mai ai timp de prefacatorii. Am transportat de la Sf. Pantelimon la Sf. Ioan o doamna cu accident vascular hemoragic. Nu mai simtea aproape nimic si primise deja verdictul cinic si final fara cale de intoarcere. Era dezbracata complet si acoperita cu o patura in carouri albastru cu gri. Inainte de a iesi spre salvare George a fost cel care i-a aranjat patura care tot cadea, ca sa nu inghete pana se deschid usile – asta desi, teoretic, femeia era in coma si nu mai simtea mare lucru. Experienta de voluntar pe Salvare iti da lumea cu susul in jos. Mi-a schimbat perspectiva, m-a facut sa constientizez care sunt adevaratele probleme, unde e adevarata drama. Nu moartea a fost cea care m-a speriat- pana la urma e inevitabila. M-a inspaimantat vulnerabilitatea care te cuprinde cand devii total dependent de ceilalti, cand stai expus si gol in fata unor oameni de care depinde viata ta, iar daca ei nu sunt ok, nici tu nu mai ai vreo sansa sa ajungi acolo. Nu stiam pana acum ca oricine poate fi voluntar pe Salvare. Trebuie sa ai 14 ani impliniti si sa faci cursurile de prim ajutor oferite de Asociatia Societatea de Salvare Bucuresti in parteneriat cu Serviciul de Ambulanta Bucuresti Ilfov. In prezent sunt 500 de voluntari. E nevoie de 10 mii pentru scaderea cu 3% a cazurilor mortale. Distribuie articolul pe: