De ce își doresc femeile, mai mult decât bărbații, să-și întemeieze o familie?

Întrebarea „de ce femeile par mai dornice decât bărbații să se căsătorească?” a generat, de-a lungul timpului, numeroase discuții și controverse. Explicațiile variază de la influența biologică și presiunea socială, până la factori culturali sau psihologici. În ultimii ani, rețelele de socializare au devenit scena principală a acestor dezbateri, unde se observă un tipar tot mai frecvent: femeia este cea care aduce în discuție logodna sau căsătoria, în timp ce bărbatul tinde să ezite, să evite subiectul sau chiar să-l respingă.

Între stereotipuri și realități sociale

Unul dintre cele mai răspândite stereotipuri de gen afirmă că „femeile își doresc relații stabile mai mult decât bărbații, iar bărbații își doresc mai degrabă sex decât relații de durată”. Conform acestui tipar, bărbații ar trebui să convingă femeile să înceapă o relație, iar femeile ar trebui, la rândul lor, să convingă bărbații să se implice serios și să se căsătorească.

Totuși, asemenea generalizări nu reflectă întreaga realitate. În măsura în care aceste diferențe par reale, ele se pot explica printr-un amestec de factori biologici și culturali.

Din perspectivă biologică, strategia reproductivă a femeii presupune o investiție semnificativă — sarcina de nouă luni și îngrijirea copilului în primii ani de viață —, ceea ce poate determina o dorință mai mare de stabilitate. În schimb, pentru bărbați, strategia de „iubire și fugă” (relații scurte, fără angajament) este, din punct de vedere evoluționist, mai puțin costisitoare, conform ofm.co.za.

Pe plan cultural, fetițele sunt crescute adesea cu ideea de „ziua cea mare” – visul unei nunți perfecte, al rochiei albe și al unei vieți de cuplu ideale. În contrast, băieții nu primesc aceeași educație orientată spre viața de familie, ci mai degrabă sunt încurajați să fie independenți și orientați spre carieră sau aventură.

Presiunea socială și imaginea publică

Un alt factor important ține de presiunea socială. Femeile sunt mult mai expuse așteptărilor legate de statutul marital și aspectul fizic. Încă de tinere, ele aud frecvent întrebări precum „De ce nu te-ai căsătorit încă?” sau „Când ai de gând să faci un copil?”. În schimb, bărbații singuri sunt percepuți, de multe ori, ca fiind „burlaci” – un termen cu nuanțe pozitive, care sugerează libertate și succes.

Prin opoziție, femeile necăsătorite au fost mult timp etichetate drept „fete bătrâne”, o denumire cu conotații negative, asociată cu ideea de ratare personală. Astfel, încă din copilărie, multe femei interiorizează ideea că mariajul reprezintă o etapă esențială, chiar definitorie, a vieții lor.

De asemenea, femeile tind să fie mai active pe rețelele sociale, unde văd constant exemple de cupluri fericite, logodne sau nunți, ceea ce poate amplifica sentimentul de presiune. În timp ce unele femei vorbesc deschis despre dorința lor de a se căsători, altele așteaptă ca partenerul să facă pasul, considerând cererea în căsătorie o surpriză romantică.

Diferențe de percepție și așteptări emoționale

Un alt aspect discutat de internauți se referă la percepțiile diferite asupra relațiilor. Femeile, de multe ori, cred că partenerul se va schimba odată cu trecerea timpului și că un „nu sunt pregătit de căsătorie” este doar o etapă trecătoare.

În schimb, bărbații tind să lege ideea de căsătorie de stabilitatea financiară, considerând că trebuie să atingă un anumit nivel material înainte de a face pasul — o limită care, de multe ori, nu este clar definită și se tot amână.

Totodată, bărbații sunt adesea mai puțin obișnuiți să își exprime emoțiile și să participe la conversații sensibile despre viitorul relației, ceea ce face ca subiectul căsătoriei să devină inconfortabil. De cealaltă parte, atât femeile, cât și bărbații se tem uneori să pună capăt unei relații nesatisfăcătoare, de teama singurătății sau a judecății sociale.

Citește și: Otrover, un nou tip de personalitate, potrivit oamenilor de știință. Cum este diferit de introvertiți și extravertiți

„Burlacul” și „fata bătrână” — o dublă măsură veche de secole

Societatea judecă diferit statutul unei persoane necăsătorite, în funcție de gen. Un bărbat singur este „burlac” – un termen asociat cu libertatea, distracția și succesul personal. În schimb, o femeie singură este privită prin prisma lipsei – „fata bătrână”, cea care nu a reușit „să se așeze la casa ei”.

Această diferență de percepție alimentează, încă de la vârste fragede, ideea că valoarea unei femei este strâns legată de capacitatea ei de a se căsători și de a întemeia o familie. În timp ce băieții aud povești despre „unchiul Jonny, burlacul amuzant”, fetele cresc cu povești despre „prințese” care își găsesc fericirea doar după căsătorie.

„Îndrăgostite de ideea de a fi îndrăgostite”

O altă perspectivă, mai critică, susține că multe femei sunt „îndrăgostite de ideea de a fi îndrăgostite”. Cu alte cuvinte, dorința lor de a se căsători nu derivă întotdeauna dintr-o compatibilitate reală cu partenerul, ci mai degrabă din nevoia de validare și conformare la un ideal romantic.

Această tendință poate duce, uneori, la căsătorii cu persoane nepotrivite, doar pentru a atinge acel „vis social”. În același timp, bărbații care își iubesc profund partenerele sunt, potrivit unor opinii, cei care fac pasul spre căsătorie fără ezitare — uneori chiar înainte ca femeia să-și dorească explicit acest lucru.

Ce arată statisticile despre căsătoria în România

Conform datelor oficiale, în România au fost înregistrate în anul 2024 un număr de 101.442 căsătorii, dintre care peste jumătate (aproximativ 55.000) în mediul urban.

Distribuția pe grupe de vârstă arată o tendință clară de amânare a căsătoriei: 24,3% dintre uniuni au avut loc între parteneri cu vârste de peste 35 de ani (27,9% în mediul urban și 20,1% în mediul rural).

Deși vârsta medie la căsătorie a scăzut ușor față de anul precedent, decalajul dintre femei și bărbați s-a menținut: 31,4 ani la femei și 34,4 ani la bărbați, diferență considerată optimă pentru asigurarea condițiilor de procreere.

În privința primei căsătorii, valorile medii au fost de 28,8 ani pentru femei și 32,0 ani pentru bărbați, ceea ce confirmă tendința generală de întârziere a asumării angajamentului marital. Pe termen lung, această deplasare a vârstei spre limite mai înaintate poate influența negativ natalitatea, prin reducerea perioadei fertile.