De ce e normal să te plictisești? foto: pexels.com De ce e normal să te plictisești? Liset Menéndez de la Prida, neurocercetător, susține că este foarte important să fim liniștiți și plictisiți. Una dintre cele mai respectate voci din neuroștiință explică de ce calmul și lipsa stimulării continue sunt esențiale pentru sănătatea creierului. Liset Menéndez de la Prida a publicat recent o carte care dezvăluie mecanismele „GPS-ului neural” ancestral, responsabil pentru orientare, memorie și capacitatea de a ne imagina viitorul. Creierul, cel mai puternic organ cunoscut Liset Menéndez de la Prida afirmă că ființele umane dețin „cel mai puternic organ din universul cunoscut”: creierul. „Este o armă fabuloasă. Ne permite să transformăm lumea, să ne înțelegem pe noi înșine, să ne întrebăm ce suntem… Toate animalele au un creier care le ajută să supraviețuiască, dar noi am făcut ceva mult mai puternic cu el: nu doar că am supraviețuit, ci am creat cultură, civilizație.” Cercetătoarea vorbește prin videoconferință de la Institutul Cajal din Madrid, unde studiază modul în care creierul construiește memoria prin navigarea în spațiu și timp și cum aceste procese sunt afectate de boli. Ce este „GPS-ul neural” al creierului Menéndez de la Prida este directoarea noului Centru de Neuroștiințe Cajal al CSIC (Consiliul Superior pentru Cercetare Științifică din Spania) și autoarea volumului Cerebro, espacio y tiempo (Creierul, spațiul și timpul). Cum funcționează orientarea în spațiu „Este un sistem de triangulație implementat biologic. Ne permite să localizăm un punct, să generăm o hartă a spațiului și a elementelor din jur. Avem neuroni specializați în reprezentarea anumitor locații sau obiecte asociate acestora.” Cum se formează amintirile Cercetătoarea studiază modul în care creierul construiește memoria prin navigarea în spațiu și timp și cum aceste procese sunt afectate de boli. foto: pexels.com Creierul creează mai întâi un „model al spațiului”: pereți, străzi, semafoare, ferestre. Pe măsură ce explorăm, anumiți neuroni se specializează în recunoașterea acestor elemente. „Se generează un flux de activitate neurală care leagă aceste elemente și creează secvențe. Din aceste secvențe se naște reprezentarea, localizarea și memoria.” De ce memoria nu este niciodată fidelă realității Autoarea subliniază că memoria este profund influențată de emoții și este, prin natura ei, fragilă, informează elpais.com. „Memoria este mereu labilă, editabilă. O manipulăm fără intenție. Nu vrem să ne păcălim singuri, dar emoțiile modifică felul în care reconstruim evenimentele.” Amintirile sunt compoziții de secvențe neuronale care se pot amesteca între ele, generând senzația de realitate, chiar dacă aceasta nu este perfect exactă. Următorul mare pas evolutiv va fi coexistența om–mașină, prin interfețe creier–computer. foto: pexels.com Timpul mental și timpul fizic „Toată experiența este ordonată în timp și spațiu. Timpul fizic este măsurabil, obiectiv. Dar timpul mental nu corespunde unu-la-unu cu cel fizic.” Percepția timpului depinde de atenție, context și memorie. „Timpul este memorie.” De ce visăm Visarea are un rol esențial în sănătatea cognitivă: reactivează experiențe trecute curăță și editează memoria recombină reprezentări stimulează creativitatea „În vis, creierul nu este limitat de realitate. Poți zbura și chiar zbori. Apar reprezentări pe care nu le-ai perceput în stare de veghe.” De ce e normal să te plictisești? Ființele umane dețin „cel mai puternic organ din universul cunoscut”: creierul. foto: pexels.com Menéndez de la Prida avertizează asupra efectelor negative ale expunerii constante la stimuli artificiali – rețele sociale, conținut digital, alimente ultraprocesate. „Nu putem fi stimulați constant. Altfel, vom avea nevoie de din ce în ce mai mult pentru ca neuronii să răspundă. O viață în care cauți permanent plăcerea nu este normală. Este important să te plictisești, să fii calm și să lași sistemul neural să se reorganizeze.” Creierul, tehnologia și viitorul Creierul uman nu evoluează la fel de rapid ca stilul de viață modern. „Nu văd un colaps al civilizației, ci un proces de adaptare.” Următorul mare pas evolutiv va fi coexistența om–mașină, prin interfețe creier–computer. Noile boli ale secolului digital Cercetătoarea avertizează asupra creșterii tulburărilor cognitive: stres anxietate supraîncărcare cognitivă scăderea capacității de concentrare „Nu sunt boli cu patologie structurală, dar reflectă impactul stilului de viață asupra creierului.” Marile mistere ale creierului Printre întrebările încă fără răspuns: Ce este conștiința? Cum apare sentimentul de sine? De ce ne pierdem amintirile? Există o limită a capacității cognitive? „Cât putem învăța sau stoca în această materie cenușie?” Citește și: Ce este disocierea? Mecanismul tăcut de supraviețuire al creierului Distribuie articolul pe: