Copilul tău se confruntă cu probleme de imagine corporală? 5 semne subtile la care să fii atent

Copilul tău se confruntă cu probleme de imagine corporală? Experții explică semnele timpurii ale unei imagini corporale negative și ce pot face părinții pentru a încuraja o relație sănătoasă cu propriul corp și cu mâncarea.

Îți amintești bucuria copilului tău când s-a recunoscut pentru prima dată în oglindă? Acea fericire simplă se transformă, pe măsură ce copiii cresc, în explorare: Cât de sus pot să sar? Cât de repede pot alerga? Curiozitatea duce însă și la comparații: Cum mă compar cu ceilalți? Sunt mai înalt, mai mare sau mai puternic decât colegii mei?

Copilul tău se confruntă cu probleme de imagine corporală?

Ne dorim ca trupurile copiilor noștri să le aducă bucurie, dar comparațiile — în viața reală sau pe ecrane — pot duce la sentimentul că „nu sunt suficient de buni”. În cazuri extreme, o imagine corporală distorsionată poate duce la comportamente de auto-vătămare, precum tulburările de alimentație.

Experții dezvăluie mai jos semnele timpurii că un copil ar putea avea probleme cu imaginea corporală — și ce pot face părinții pentru a interveni.

1. Se izolează

„Dacă un copil devine mai puțin sociabil sau se izolează intenționat, acesta poate fi un semn timpuriu că teama de judecată sau critică a devenit atât de intensă încât preferă să fie singur”, a declarat Crystal Williams, psiholog în California, pentru HuffPost.

Pentru a înțelege mai bine situația, părinții pot adresa întrebări deschise (nu sugestive) despre motivele pentru care copilul evită anumite evenimente sociale.

2. Face schimbări radicale în alimentație

Nu este nimic greșit ca un copil pasionat de animale să devină vegetarian, însă schimbările majore în dietă pot indica uneori nemulțumiri legate de propriul corp, spune Williams.

Restricționarea alimentelor, evitarea unor produse (cum ar fi pâinea sau dulciurile) ori a unor grupe alimentare întregi (precum carbohidrații) poate semnala o problemă.

3. Nu vrea să fie fotografiat

Un copil poate evita pozele dacă este nemulțumit de felul în care arată.

„Acoperirea sau ascunderea corpului într-o măsură semnificativă poate fi un alt semn”, a explicat Heidi Schauster, terapeut nutriționist și autoare.

Deși „preocuparea pentru corp și aspect” este normală în adolescență, Schauster recomandă părinților să observe dacă aceasta devine excesivă, „mai ales într-un mod negativ și depreciativ”.

4. Devine rigid sau inflexibil

Dacă un copil simte nevoia să respecte un program strict de alimentație sau exerciții, părinții pot observa o lipsă de spontaneitate în jurul mâncării și activităților.

„Dacă observați că un copil este preocupat de mâncare sau devine rigid în privința programului de fitness, acesta poate fi un semn că folosește alimentația sau mișcarea pentru a-și recăpăta un sentiment de control asupra corpului (sau vieții) și se confruntă cu probleme de imagine corporală”, spune Schauster.

5. Pare obsedat de rețelele sociale

Comparațiile corporale pot apărea oriunde, însă rețelele sociale oferă oportunități infinite pentru copii de a analiza corpurile altora și de a-și examina propriul aspect. În plus, există mult conținut problematic despre diete, cum ar fi videoclipurile populare „Ce mănânc într-o zi”.

Într-un discurs TED din 2017, psihologul Stephanie Zerwas a explicat:

„În studiul nostru asupra tinerilor, am descoperit că nu numărul de prieteni sau timpul petrecut online era problema, ci comparația corporală. Aceasta era un predictor extrem de puternic pentru a începe să urăști cum arăți sau pentru a începe o dietă periculoasă.”

Pentru a înțelege dacă un copil se compară constant cu alții, părinții trebuie să-l întrebe ce conținut urmărește, ce crede despre el și cum îl face să se simtă. Dacă anumite aplicații îi afectează starea de bine, poate fi utilă o pauză sau stabilirea unor limite de timp.

Cum pot părinții să ofere sprijin

Primul pas pentru a ajuta un copil să depășească problemele de imagine corporală este implicarea în conversații autentice, cu întrebări deschise și, mai ales, ascultarea atentă.

„I-aș încuraja pe părinți să fie curioși”, spune Williams.

Ea sugerează următoarele întrebări:

• Ce îți place la corpul tău?
• Ce nu îți place la corpul tău? De ce crezi asta?
• Dacă ai putea schimba o parte a corpului tău, ce ai schimba și de ce?
• Cum te simți fiind mai înalt/mai scund etc.?
• Care sunt lucrurile bune pe care le face corpul tău pentru tine?

Dacă un copil pare inconfortabil, părinții pot întreba într-un mod nejudecător. Schauster oferă un exemplu: „Am observat că te-ai simțit neliniștit când ai probat acea bluză. Vrei să găsim ceva care să te facă să te simți mai bine?” În această situație, este important să se pună accentul pe hainele care nu mai sunt potrivite, nu pe ideea că „este ceva în neregulă cu corpul”.

De ce contează atât de mult

Imaginea corporală influențează imaginea de sine în ansamblu. Dacă trupul unui copil „nu se potrivește idealului cultural, acest lucru poate duce la sentimente de neapartenență, de neacceptare sau de lipsă de iubire”, spune Schauster. Într-o cultură dominată de imagini, „o imagine corporală negativă poate face copiii și adolescenții să se simtă prost în legătură cu ei înșiși ca persoane în ansamblu”.

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le pot face părinții este să aibă ei înșiși o imagine corporală pozitivă — chiar dacă acest lucru este un proces. Un pas important este evitarea comentariilor negative despre propriul corp în fața copiilor.

„Țineți cont că, într-o zi, copiii voștri vor arăta probabil ca voi. A spune lucruri negative despre propriul corp în fața lor îi poate face să creadă că și corpul lor este greșit”, avertizează Schauster.

Alte moduri prin care părinții pot ajuta

• Comentarea calităților copilului care nu țin de aspect fizic.
• Limitarea oportunităților de a-și analiza excesiv corpul (de exemplu, lipsa unui cântar în baie sau a oglinzilor excesive).
• Punerea mai des a telefonului jos și trăirea momentului.

„Văd copii mici care intră automat în ‘poziții’ când văd camera telefonului… este clar că se simt expuși”, spune Schauster. „Îi încurajez pe părinți să lase camera jos și să se bucure de lucrurile frumoase pe care le fac copiii lor. A fi activ și implicat alături de copii este mult mai important decât a le face poze.”

Citește și: De ce rețelele sociale afectează în mod negativ stima de sine. Psihologii au dezvăluit adevărul