Asertivitatea

Asertivitatea

O caracteristica comportamentala a unei persoane si consta in  exprimarea cu usurinta a punctului de vedere si al intereselor fara anxietate, fara a le nega pe ale celorlalti:  este un mod de exersare a propriilor drepturi respectand si drepturile altora. Adica in termeni mai familiari… sa fii diplomat.

      Asertivitatea se poate exercita in descrierea sentimentelor, in alegerea raspunsurilor bune in ceea ce priveste ceea ce crezi sau pentru a sugera un comportament sau o atitudine care credem ca este cea corecta, fara a exagera in scopul obtinerii unui efect dramatic sau a ataca celelalte persoane.

      Atunci cand credem ca nevoile sau drepturile noastre sunt ignorate sau violate de altineva, alegem sa actionam conform uneia din urmatoarele modalitati: pasiv, agresiv sau asertiv.

      Comportamentul pasiv: Oamenii devin pasivi atunci cand se feresc sa-si exprime propria opinie, sa-si impartaseasca sentimentele sau sa-si asume responsabilitatea pentru propriile actiuni. Astfel, in loc sa incerce sa influenteze comportamentul altora, ei deseori se supun pretentiilor altora, chiar daca asta nu le convine, nu corespunde propriilor interese sau le incalca drepturile.

        [next]Comportamentul agresiv: Oamenii  devin agresivi atunci cand se reped la sursa nemultumirii lor fara a da atentie sentimentelor, nevoilor sau drepturilor persoanei pe care o ataca.  Ei ii judeca pe ceilalti, accepta doar propriile convingeri, defaimeaza pe ceilalti si sunt coercitivi facandu-i pe ceilalti sa se simta jigniti sau raniti.

   Comportamentul asertiv: Asertivitatea inseamna influentarea comportamentului celorlalti folosind o modalitate interpersonala eficace. Diferenta intre comportamentul asertiv pe de o parte si comportamentul pasiv sau agresiv pe de alta parte, nu o face sentimentul care ia nastere ca o reactie, ci calea pe care o alegem pentru a reactiona la ceea ce s-a intamplat.

      Exemplu: Ati primit cadou de curand un ceas foarte scump si la care tineti foarte mult. Un prieteni caruia i-ati mai imprumutat de cateva ori din lucrurile dvs. si nu a avut prea multa grija de ele va cere ceasul pentru a merge la o intalnire. Sunteti convins ca si de aceasta data nu va fi prea atent cu ceasul dvs. Cum i-ati putea raspunde in aceasta situatie?

   Pasiv: Sigur, pot sa-l ei.

      Agresiv: Las-o balta. Ma bati la cap cu asta si sa fiu al naibii daca iti mai dau ceva.

      Asertiv: Stiu ca ti-am imprumutat si alta data anumite lucruri, dar acest ceas este special pentru mine. Il am doar de cateva zile si nu m-as simti confortabil fara el. Sper ca intelegi ce simt. 

      Filosofia asertivitatii

Teoria asertivitatii pleaca de la premiza ca fiecare individ are anumite drepturi de baza. În categoria acestor drepturi fundamentale sunt incluse “dreptul de a refuza o cerere fara a simti sentimentul de vinovatie sau egoism”, “dreptul de a considera propriile nevoi la fel de importante ca si ale altora”, “dreptul de a gresi”, “dreptul de a ne exprima atâta timp cât nu violam drepturile altora”.

[next]Drepturi care stau la baza comportamentului asertiv.

   1. Sa exprimi gandurile si sentimentele. De exemplu un angajat are dreptul sa-i spuna superiorului sau  “sunt suparat pentru ca in aceasta saptamana nu am avut ore suplimentare”
   2. Sa-i fie respectate gandurile si sentimentele. Angajatul din exemplul anterior are dreptul sa astepte un raspuns din partea superiorului de genul “iti respect dreptul de a  avea acest sentiment in problema discutata”.
   3. Sa fie ascultat si sa fie luat in serios. Acelasi angajat are dreptul sa astepte un raspuns de la superiorul sau de genul “inteleg ca esti suparat ca nu ai putut lucra peste program< poate ca vei avea ore suplimentare saptamana viitoare.
   4. Sa ceara ceea ce doreste. Un client poate sa spuna “vreau ca aceasta marfa sa fie schimbata pentru ca nu corespunde cerintelor de calitate”.
   5. Sa greseasca. O secretara poate face greseli de editare.
   6. Sa ceri informatii. Un client are dreptul sa intrebe “care este scopul acestei tehnici de team building”
   7. Sa spuna “nu”. Un angajat poate sa spuna “nu, nu voi lucra pana tarziu asta seara”
   8. Sa ia o decizie in ceea ce-l priveste. Un vicepresedinte poate sa spuna “nu voi participa la petrecerea din seara aceasta organizata pentru pensionari”.
   9. Sa nu se simta vinovat. Persoana cu un comportament asertiv are dreptul sa nu fie facuta sa se simta “rau” pentru actiunile sale prin primirea de comentarii cum ar fi “m-ai lasat balta”
  10. Sa aleaga sa nu fie asertiv. Orice persoana are totdeauna dreptul sa decida ceea ce este mai bine pentru el/ea, daca sa vorbeasca sau sa nu spuna nimic ci pur si simplu sa tolereze situatia creata.

 

Drepturile implica de asemenea si responsabilitati. De exemplu, daca avem dreptul de a fi ascultati, atunci, urmand valorile comportamentuli asertiv,  inseamna ca avem in aceeasi masura responsabilitatea de a-i asculta pe ceilalti. Cand respectam drepturile celorlalti precum si ale noastre, ar trebui sa ne asumam responsabilitatea sa luam in serios gandurile, sentimentele si dorintele lor; atunci cand putem sa oferim informatii, sa le permitem celorlalti sa ia decizii bazate pe propriul rationament; sa nu-i judecam, sa nu-i fortam sa faca greseli sau sa trebuiasca sa ne spuna “nu.