Boala Still: o afecțiune reumatologică rară și dificil de diagnosticat

|Andreea Nicole |
Boala Still: o afecțiune reumatologică rară și dificil de diagnosticat

Evoluția bolii este diferită de la un pacient la altul. foto: shutterstock

Boala Still, cunoscută și sub denumirile de boala Still a adultului sau sindromul Wissler–Fanconi, reprezintă o formă rară de artrită idiopatică juvenilă, dar care se manifestă la vârsta adultă. Este o boală inflamatorie complexă, greu de identificat din cauza simptomelor variate și nespecifice, ce se pot confunda ușor cu alte afecțiuni, precum lupusul sau limfomul.

Ce este boala Still

Evoluția bolii este diferită de la un pacient la altul. În unele cazuri, boala se manifestă printr-un singur episod, care răspunde la tratament și dispare în decurs de un an, fără a mai reveni sau cu reapariții după mulți ani. În alte situații, boala ia o formă cronică, cu pusee repetate.

Acestea pot apărea la intervale scurte, de câteva săptămâni sau luni, ori, dimpotrivă, foarte rar. De obicei, între episoade pacientul nu prezintă simptome, notează mayoclinic.

Citește și: 5 moduri de a sprijini un partener cu o boală cronică

Manifestările bolii Still

Semnele clinice pot varia, însă există câteva simptome caracteristice întâlnite la majoritatea pacienților:

  • Febră persistentă – temperatura corpului poate atinge zilnic cel puțin 38,9°C, timp de o săptămână sau chiar mai mult;
  • Erupție cutanată specifică – de culoare roz-somon, care apare odată cu febra și se poate extinde pe întregul corp, inclusiv pe brațe și picioare;
  • Durere în gât – cauzată de inflamația ganglionilor limfatici cervicali;
  • Durere și umflare articulară – în special la genunchi, coate sau umeri, simptome care durează cel puțin două săptămâni;
  • Dureri musculare fluctuante – apar și dispar odată cu febra și pot fi suficient de intense încât să afecteze activitățile zilnice;
  • Simptome respiratorii – tuse, dificultăți de respirație și dureri toracice.

Citește și: Oamenii responsabili trăiesc mai mult decât cei neglijenți, conform studiilor

Cauze și factori de risc

Originea exactă a bolii Still nu este pe deplin înțeleasă. Specialiștii presupun că ar putea fi declanșată de o infecție bacteriană sau virală, care determină un răspuns imunitar exagerat.

În ceea ce privește riscul de apariție:

  • boala afectează în egală măsură bărbații și femeile;
  • este mai frecventă la două grupe de vârstă: 15–25 de ani și 36–46 de ani.
Specialiștii presupun că ar putea fi declanșată de o infecție bacteriană sau virală

Complicațiile bolii Still: când e cazul să apelezi la doctor

Inflamația persistentă și necontrolată poate duce la deteriorarea organelor și articulațiilor. Cele mai întâlnite complicații sunt:

Distrugerea articulară cronică – mai ales la nivelul genunchilor și încheieturilor, dar și la gât, șolduri, degete sau picioare;

  • Pericardită – inflamația sacului ce învelește inima;
  • Miocardită – inflamația mușchiului cardiac;
  • Acumulare de lichid în jurul plămânilor, fenomen care îngreunează respirația.

Aceste complicații fac ca boala Still să fie considerată o afecțiune gravă, ce necesită supraveghere medicală constantă.

Diagnosticul este dificil, întrucât simptomele se suprapun peste alte boli inflamatorii sau autoimune. Nu există un test specific pentru boala Still, de aceea medicii se bazează pe:

  • analize de sânge – pentru a exclude alte afecțiuni și pentru a identifica markerii de inflamație;
  • investigații imagistice (radiografii, RMN, CT) – utile pentru a evidenția eventualele leziuni articulare sau organice.

Tratamentul adecvat

Tratamentul variază în funcție de severitatea manifestărilor și de răspunsul pacientului:

  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – reduc febra și durerile articulare.
  • Corticosteroizi – folosiți pentru a controla inflamația puternică.
  • Medicamente biologice sau imunosupresoare – blochează reacțiile exagerate ale sistemului imunitar.

Este important ca pacientul să continue tratamentul chiar și în perioadele fără simptome, pentru a preveni reapariția puseelor și complicațiile pe termen lung. De asemenea, pentru pacienții care urmează tratamente ce cresc riscul de osteoporoză, se recomandă suplimente cu calciu și vitamina D.

Distribuie articolul pe: