Ce conține salamul de Sibiu

Românii sunt cunoscuți pentru apetitul lor crescut față de mezeluri, iar printre cele mai îndrăgite produse din această categorie se remarcă salamul de Sibiu. Considerat multă vreme un aliment de lux, mai ales în perioada regimului comunist, acest salam era nelipsit de pe mesele festive și a ajuns să simbolizeze rafinamentul culinar tradițional românesc.

Ce conține salamul de Sibiu: două E-uri periculoase

Deși este încă perceput ca un produs de calitate superioară, realitatea actuală dezvăluie detalii mai puțin cunoscute și chiar îngrijorătoare privind compoziția sa.

Conform informațiilor oficiale, salamul de Sibiu este realizat din carne de porc atent selecționată și slănină tare, cărora li se adaugă condimente precum usturoiul, ienibaharul, piperul alb, precum și ingrediente precum zahărul, sarea și azotatul de potasiu.

Produsul este învelit fie în membrane naturale, fie artificiale, iar mucegaiul alb care se dezvoltă pe suprafața acestuia reprezintă o trăsătură distinctivă – un semn al maturării tradiționale.

Citește și: Mezelurile Dulano de la Lidl: ce nu știu mulți români despre produsele atât de populare ale retailerului german

Informații despre alimentul care nu lipsește de la mesele românilor

„Cutuma are un sâmbure de adevăr. La 1900 nu existau aceste membrane pe care le utilizăm noi astăzi și se utilizau membranele naturale. Membrana în care se umplea salamul de Sibiu era de cal. Era o membrană naturală care dădea un gust ușor diferit. Se matura foarte mult, nu existau sisteme de climatizare și dura undeva la nouă luni de zile facerea acestui salam”, explică Carmen Gavrilescu, președinta Asociației Producătorilor de Salam de Sibiu, într-o declarație acordată publicației Turnul Sfatului.

Cu toate acestea, o simplă scanare a etichetei cu ajutorul unei aplicații pentru evaluarea alimentelor scoate la iveală prezența a doi aditivi care stârnesc controverse: E250 (nitritul de sodiu) și E300 (acidul ascorbic). Nitritul de sodiu este frecvent utilizat în industria mezelurilor pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor periculoase, cum ar fi Clostridium botulinum.

Totuși, studiile au asociat consumul îndelungat al acestui aditiv cu un potențial risc cancerigen, mai ales atunci când este expus la temperaturi ridicate.

Acidul ascorbic, pe de altă parte, este un antioxidant natural (vitamina C) și este considerat inofensiv în mod individual, dar prezența lui alături de nitriți ridică semne de întrebare privind reacțiile chimice ce pot avea loc în timpul procesării sau digestiei.

Povestea salamului de Sibiu a început la finalul secolului al XIX-lea

Povestea salamului de Sibiu începe la finalul secolului al XIX-lea, în jurul anului 1885, când un meșteșugar italian pe nume Filippo Dozzi, pietrar de profesie, s-a stabilit în zona carierei de piatră de la Piatra Arsă, în fostul cătun Poiana Țapului. În anul 1910, acesta a cumpărat o clădire ce găzduia un hotel, un restaurant și un depozit de vinuri, unde avea să-și înceapă activitatea de producător de salam.

La început era denumit „salam touring”

Inspirat de rețetele italienești, Dozzi a creat o rețetă unică de salam uscat, folosind carne de calitate și o selecție rafinată de condimente. Inițial, produsul a fost cunoscut sub denumirile de „salam touring” și „salam de iarnă”, însă începând cu anul 1932, a fost lansat oficial sub numele consacrat de „salam de Sibiu”, devenind treptat un brand emblematic al gastronomiei românești.

Astăzi, deși salamul de Sibiu este încă perceput ca un simbol al rafinamentului culinar autohton, consumatorii devin din ce în ce mai atenți la compoziția produselor și la impactul acestora asupra sănătății. Astfel, tradiția se intersectează tot mai des cu exigențele moderne privind alimentația echilibrată și transparentă.

Citește și: Monoglutamat de sodiu – este sau nu periculos?