Pentru ca v-am deschis ieri apetitul pentru muzicoterapie, am decis sa va spun mai multe despre metodele prin care se efectueaza o astfel de terapie. Identificarea cu muzica este o conditie esentiala pentru ca terapia prin muzica sa functioneze. Ea se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cântul vocal, compozitia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale). Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe compozitia unor piese muzicale. Improvizatie se face fie dual, impreuna cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezinta contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sa se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pana la acel moment. Alegerea instrumentului are la baza, mai degraba motive psihologice, decat muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului. Muzicoterapia activa este foarte eficienta in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul ca permite o mai buna eliberare, defulare a afectivitatii sau agresivitatii. In cadrul activitÇŽtii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de aparare, odata cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ aparand si constientizarea problemelor existente. Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cantatului la un instrument. Relatia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi. Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, placerea resimtitÇŽ odata cu aparitia muzicii, tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicarii si a deblocarii emotionale. Contrar opiniei multora, muzicoterapia nu consta in tehnici de relaxare pe ritmurile unor piese muzicale new-age. Muzicoterapia este un proces terapeutic de lunga durata, asemenea altor psihoterapii, in care relatia dintre terapeut si client se cladeste incetul cu incetul, schimbarile survenite in comportamentul clientului aparând pe masura ce acesta devine intr-adevar constient de problemele sale si este pregatit sa imbunatateasca sau sa schimbe anumite aspecte ale propriei existente. Avem toate informatiile de la muzicoterapeutul Loredana Mitrut, este singura persoana din Romania cu aceasta specializare, pe care si-a format-o la Paris. O gasiti aici. Distribuie articolul pe: