La multi ani la 1 an de TeaSlabeste, implinit pe 12 ianuarie! Sa fim sanatosi si tonici, ca slabitul trebuie sa fie doar o consecinta a unei vieti fericite, nu un scop, daca ma intrebi pe mine-cea-din-2014. Stiu ca saptamana trecuta vorbeam despre planuri marete la capitolul alimentatie in anul asta glorios, dar viata e plina de surprize, care mai de care. Pe scurt, sunt nemultumita de mine de ceva vreme, la un moment dat am trecut de la happy-Tea care era fericita de niste schimbari pozitive din viata ei (sport, ceva legume care sa inlocuiasca o parte din junk) la o control-freak care de la oboseala/plictiseala trisa. Prima slabea incet si bine (18 kg in ianuarie-august), a doua era speriata, avea episoade de depresie crunta si s-a ingrasat (2,5 kg august-ianuarie). In noiembrie mi-am pus serios problema sa ask for some help, iar experienta mea imi zicea “intoarce-te la psiholog”, doar ma ajutase si in trecut – iar fara experienta unei terapii prin hipnoza ce a durat tot anul 2012 cu siguranta nu m-as fi apucat de slabit in 2013. Slabitul asta m-a transformat, iar nu toate schimbarile au fost ok. Ca si in 2012, m-am dus chitita pe slabit la noua mea terapeuta. Si, again, am vorbit despre familie, obiceiuri, asocieri si copilul din mine – glumesc de cativa ani ca-s o adolescenta rebela deep-inside, de la 24+ ani m-am angajat, a trebuit sa-mi iau niste responsabilitati si guess what, m-am ingrasat peste orice limita acceptabila (de catre mine, limita din capul meu e 75 kg la 1,73 m inaltime) fix in perioada asta. Si cum nu pot sa supravietuiesc fara un scop in viata (mai mare ca mine), de fiecare data cand mi-am inabusit partea instinctiva din mine, de exemplu cand am inceput sa lucrez si nu mai eram all party-hardy, am gasit o compensare in mancare si leneveala in timpul liber. Si in junk-food catering la birou, restaurante si baruri post-birou, ca nu aveam timp de gatit, nu? Iar mancarea a insemnat intotdeauna iubire pentru mine, asa imi petreceam cele mai frumoase momente ale copilariei, cu bunica, cu mama, atentie si rasfat cu lucruri simple. Saptamana asta, de marti incoace, I let control go. Asa cum banuiam, e un roller-coaster, s-au adunat multe frustrari in 2013 si cand trisez, chiar si mindful, o iau un pic razna. Iar pentru partea de adult din mine e dureros, mai ales ca am muncit asa mult. Apoi imi aduc aminte ca am muncit prea mult, am ratat prea multe, iar momentele de stres din cauza programului cu mult sport (3-4 nights/week in care nu ma vedeam cu prieteni) si nervii acumulati, care mi-au schimbat dispozitia, nu au meritat cele cateva kilograme slabite. Imi dadea un rush blogul, mi-era teama de consecintele ne-slabitului, dar uite ca mintea are o ratiune proprie – subconstientul, iar ultimele 5 luni m-am chinuit sa fiu serioasa si sa ma tin de treaba si tot m-am ingrasat. In noiembrie-decembrie eram extenuata si confuza, orice incepeam lasam balta, confundam foamea cu oboseala, iar stimulentele nu ma ajutau in niciun caz. Depresie, ce sa mai. Si cu atat mai mult ma bucur ca i-am cerut ajutorul terapeutei, care a concluzionat dupa 2 sedinte ca eu nu vreau sa slabesc, ca eu ma plac asa cum sunt (true, desi studiez suncile crescande cu groaza) si multe dintre lucrurile pe care le zic mai sus. Doar ca nu accept lucrul asta. Acum sunt intr-o perioada de redescoperire care ma entuziasmeaza, dar ma si sperie ca naiba, din motive evidente. Dupa atatia ani de low self esteem, e greu al naibii! Am mancat multe lucruri “interzise” saptamana asta, seara cand ies de la birou, cu juma de ora inainte de somn (greata si durere de bila dimineata de numa-numa), incercand sa ma concentrez pe senzatiile pe care mi le da tipul asta de mancare – de recompensa, de “am si eu dreptul”, de rasfat, de liniste, de razvratire, de “da, mi s-a luat”. Ma concentrez cu greu sa nu ma cert, dar e aproape imposibil. Incerc sa merg pe self-love si incredere ca totul va fi bine, ca asa ma voi vindeca de ceea ce a ajuns obsesia mea. E nasol, dar there’s no other way. Ma consolez cu gandul ca gatesc in continuare (cu multe legume), merg la sport – am decis ca, pe langa sportul moderat pe care-l fac in timpul saptamanii la FitCurves, sa ma duc o data la doua saptamani la ceva mai intensiv – ieri la squash, dar mi-am placea si o sedinta de kangoo/alergat caritabil rar, sa nu imi distrug articulatiile, pe care le simt inevitabil. Gasesc lucruri care imi fac placere, ma scot din rutina si imi dau si ce sa povestesc pe blog cu entuziasm. Listening to my body always, in el voi gasi toate raspunsurile pe care le doresc pentru ca deja baza de informatii e bine-merci, am citit arhisuficient in 2013 – restul sunt subtilitati si texte motivationale, curiozitatea nu ma va lasa sa nu imi bag ochii si acolo, dar nu in ritmul de anul trecut. Regret ca nu sunt o sportiva de performanta si nici macar o slabitoare care sa imi multumeasca unii prieteni virtuali (putini comentatori e tema asta, insa – din fericire) si antrenoarea, insa I’m ok with that si invat sa fiu ok with me. Sa imi asum drumul asta, orice ar insemna el si oricat de mult al dura. Nu sunt singura, simt asta, si orice ar fi o sa pic in picioare – n-am de ales! Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti urmari pe blogul ei teaslabeste.wordpress.com, www.facebook.com/teaslabeste sau www.twitter.com/teaslabeste Distribuie articolul pe: