Si in 2014 sunt Mama Scuzelor, iar fricile mele imi par uneori atat de puternice incat uneori nu stiu cum m-as descurca fara psiholog. Una dintre marile mele frici legate de mancare este irationala frica de foame. Am dezvoltat-o pe vremea cand mergeam la un nutritionist faimos care imi zicea “Iubeste foamea ca e semn ca slabesti”. Si, culmea, ea m-a invatat sa mananc 3 mese si 2 gustari pe zi. Zic culmea pentru ca mi se pareau enorm de multe mese, eu eram obisnuita pe vremea aia cu vreo 3. Dar mi-a fost foame rau in regimul ei, din cauza deficitului caloric, si-acum mi se zbarleste pielea pe mine cand imi aduc aminte. Dupa anul asta de citit intens mi-am dat seama ca si aici avem o controversa intre nutritionisti, unii zic ca multe mese mici sunt bune, altii ca 4 ajung. Eu ma simt cel mai bine cu 3 mese si inca vreo 3 gustari de fructe sau cateva nuci. Cu accent spre seara, cand imi pica mie energia de tot, dar nu am terminat ce am de facut pe ziua respectiva si mai am nevoie de energie. Cel putin in zilele saptamanii mesele mele sunt extrem de regulate: 8-10.30-13-16-19-21, lucru care ma face sa ma simt in control. Ah, sweet illusion 🙂 NU STII DE CE MANANCI LA SUPARARE? AFLA DE LA PSIHOLOGUL COSMINA PETA. Imi pare tare frumoasa ideea de post sau intermittent fasting insa.. mi-e frica. Si uite aici voiam sa ajung – la frica de foame. Ce-am gasit in sfantul Google a fost mai degraba o referinta la niste instincte firesti anti-foame pe care le-au avut predecesorii nostri si care nu au sens in ziua de azi, unde nu-i foamete ci abundenta de mancare (proasta, if you ask me), insa la mine simt ca-i mai mult de atat. Tin minte perioade ale vietii mele cand ma stresam inainte sa ies din casa pentru ca nu-mi era foame, dar mancam “ca sa nu mi se faca foame” (si sa nu cheltui banii pe prostii, ca doar asa m-a invatat mama) si, inevitabil, dupa ce ieseam in oras mi se facea foame si mancam si cheltuiam. Foamea era cel mai probabil inchipuita, si acum incerc sa-mi dau seama daca the stress before triggered it sau care anume-i cauza. Ca disclaimer, mie una mi-e clar ca eu vreau in continuare, with all my heart, sa slabesc. Ramane de vazut cum. Cine a zis ca slabitul asta e treaba usoara? Vointa, ambitie, ah, I wish it was that simple! Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti urmari pe blogul ei teaslabeste.wordpress.com, www.facebook.com/teaslabeste sau www.twitter.com/teaslabeste Distribuie articolul pe: