Acum o saptamana am asistat la o discutie pe Facebook dintre prietenele slabitoare ale Andreei Vasile (Limitless workout girl) si un amic de-al meu emigrat la Londra, care si cand statea la Cluj ma mai pleznea cu cate-un comentariu acid despre cat de putin deschisa la minte sunt. Si de obicei avea dreptate. Discutia a pornit de la faptul ca una dintre amicele Andreei avea fata blurata in poza “de inceput” cand era grasa si-n costum de baie si ca acum ca e mai putin grasa isi arata si fata. Si ne-a dat Mark link-ul asta. Tin minte perioada lunga in care eu aveam poze doar cu fata pe Facebook, de ca si cum corpul meu nici n-ar exista. Shame, guilt, fear. Din link in link am sarit la o gramada de articole despre fat pride, fat activism, fat acceptance movement, cum vrei sa-i zici si.. am inceput sa invat. Pe scurt sunt niste oameni care sunt convinsi ca sunt discriminati si ca societatea-i de vina (Wikipedia). Si de-atunci se aliniaza niste planete (stii ca eu altfel nu ma apuc de treaba 🙂 ). E drept ca simt si eu instinctiv nevoia de a se schimba ceva in domeniul asta, inca de acum 2 ani povesteam unui coleg ca as dori sa fac un ONG pe tema asta – mi-a domolit imediat entuziasmul zicandu-mi o sa se faca misto de mine. M-am autocenzurat atunci pentru ca imi imaginam ca lumea grasilor o sa ma respinga, zicand ca societatea romaneasca nu-i gata si ca ei nu-s gata sa se faca de ras alaturi de mine. Intre timp m-am lamurit si eu – n-o sa fie niciodata gata unless we make it. To be continued, ofc. La fel, cand m-am apucat de proiectul asta, primeam felicitari ca nu ma (mai) plang ca-s grasa si ca bine ca m-am apucat eu sa slabesc, ca nimeni nu suporta complainers ce stau in fund si nu fac nimic. Atunci am zambit si am multumit pentru sustinere, acum sunt cu atat mai furioasa pe mine. Trebuia sa-l pleznesc, I should know better. Extrapoland un pic la cele mai frecvente clisee: De ce naiba s-ar apuca cineva sa faca o educatie vis-à-vis de cum sa te comporti cu un om gras? Doar nu e o boala clinica, ne-am facut-o cu mana noastra? Si o sa fim obezi imputiti, infertili si transpiraciosi pana crapam, nu? Sper ca iti dai seama ca sunt ironica (si furioasa) – totusi acum mai putin revoltata decat aseara, dupa ce am citit trei articole despre care povestesc mai jos & aveam spume la gura de-a dreptul si imi imaginam scenarii de cosmar trecand prin fata Herbalife (drumul meu clasic spre bus) – daca m-ar fi abordat vreun consultant de-al lor i-as fi spart geanta in cap. Ca sa vezi cu ce ganduri ma mai confrunt 🙂 Si sper sa nu-mi treaca, pentru ca I’ve had enough. Aseara am citit doua articole, unul al lui Viorel Ilisoi (jurnalist respectabil, desi inca nu l-am cunoscut personal, am prieteni ce baga mana in foc pentru el), care a scos grosolania asta. Apoi am citit povestea lui Helen, colega fundraiserita, si mi s-a rupt inima gandindu-ma prin ce-a trecut cu soacra-sa si in acelasi timp nu mai puteam de mandrie ca o femeie pe care am cunoscut-o (putin, e drept) e atat de puternica. Peste zi, am dat de replica lui Viorel Copolovici in Dietetik despre cum grasii sunt instinctivi mai veseli ca sa compenseze neajusurile faptului ca sunt judecati dupa carapace. Si atunci, ma intreb eu, slabii isi taie venele cat noi suntem preocupati sa ne miscam rotunjimile la sala? Pe acelasi principiu.. Ca sa intelegi cum de-am acumulat atatea furie (se aliniaza planetele, cum ziceam). Ma simt la inceput de subiect asa ca o sa incep prin a ma mai educa un pic pe subiectul asta si a-mi modifica postarile pe blog, pentru ca si eu am scris de-a lungul timpului gogomanii ce, looking back, ar putea fi jignitoare. Jur pe rosu ca intentiile mele erau ok, insa, stii cum e, road to Hell is paved with good intentions. Pe cat citesc mai mult pe atat vreau sa-mi educ gandurile si sa le impartasesc cu tine. Pentru ca si eu am fost pana in acel moment un fat-hater. Am fost toata dieta, m-am urat pe mine insami pentru ca sunt grasa, voiam sa ma topesc si sa ma transform in super-powerful 6 pack woman (cu o grebla intr-o mana si cu bani pentru Inima Copiilor in cealalta) 😛 Nu suportam sa vad fotografii cu mine, imi era frica ca aceasta grasime o sa ma omoare de tanara (aveam analizele perfecte, culmea, eram mai sanatoasa ca acum – dar ma tratez!), ca sunt dizgratioasa, mi se zicea ca “oricum sunt frumoasa”, “eu sa fiu sanatoasa”, ca am noroc ca am un iubit care “ma place asa cum sunt”.. si ma simteam tot timpul in pozitia in care “mi-o fac cu mana mea” si ca tine doar de mine sa schimb ceva, sa imi transform destinul blah blah blah. Era doar o scuza buna in fata hazardului vietii, asa cum e intregul health craze din ultimii ani (si nu-i o obsesie, noua, dupa cum zice Boia)? Ne e frica ca ne auto-killarim, dar tine atat de putin de ce facem noi si atat de mult de genetic/tot ce-i in jurul nostru/hazard. Vezi si scandalul recent cu fructele bio. Dar tre sa ne simtim in control. Si sa dam muuulti bani ca industria sa mearga. I enjoy it too, dovada ca m-am trainuit sa fiu puternica, ambitioasa, sa refuz acel dulce, sa ma duc si azi la sala. Wondering if I’m ironic, nu? Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti gasi pe blogul ei si pe conturile de Facebook si Twitter. Distribuie articolul pe: