M-am emotionat tare la un comentariu pe blog al unui alergator care mi-a povestit cum a reusit el sa slabeasca pentru ca si-a dorit sa poata din ce in ce mai mult. Postarea o gasesti aici, i-am cerut voie sa o pun la guest posts pentru ca-i foarte bine scrisa si mega-motivationala. Iar cum eu cred in alinierea planetelor ca motivatie pentru toate scuzele pe care mi le imaginez, duminica seara am iesit la alergat. Aveam destul de proaspata senzatia pe care mi-a lasat-o postarea, iar o prietena din blocul de vis-à-vis m-a anuntat ca sigur, iesim la o discutie, doar ca ea trebuie sa alerge. Asa ca mi-am incropit un outfit de alergator, mega improvizat si cu multi ciucuri (don’t ask, asta aveam prin casa) si i-am zis ca vin si eu sa alerg cu ea, un pic, atat cat ma tine. Si-a luat catelul si ne-am vazut in parc. Locuiesc la 3 minute de parcul Floreasca si totusi ies de 5 ori pe an acolo – nu intreba de ce, asa-i cu lucrurile pe care nu le apreciezi in viata. Asa ca ne-am intalnit in fata blocului, am luat catelul si am stat de vorba. Eu n-am mai alergat din primavara, de la un eveniment caritabil pentru Inima Copiilor, si-atunci putin si cam prost, insa aveam scuza celor 2 luni jumatate de Kangoo care mi-au subrezit articulatiile. In viata mea cea mai lunga perioada de alergat a fost intr-o vara din clasa a 8-a (sper ca nu m-a lasat memoria), in care, pe un teren de fotbal din localitatea mea natala, Magurele, am alergat cu mama si doi prieteni de familie. Pe vremea aia nu se purtau pedometre, geluri pentru alergatori, iar echipamentul era un trening total neasortat, insa tin minte ca m-am tinut de alergat toata vara si, vag, cred ca mi-a si placut. Cum nu eram insa slaba nici pe vremea aia, in ciuda faptului ca alergam pe pamant, tin minte ca incepusera sa ma doara articulatiile. Asa ca m-am lasat. In seara asta de duminica aveam foarte multa energie, atipisem bustean dupa-amiaza asa ca mi s-a parut inedit sa-mi folosesc energia altfel decat prin barurile prin care bantui cand stau la povesti cu amicii. Am facut stretching fooooarte atent, cat sa ne incalzim articulatiile si corpul – e totusi racoare prin Bucuresti. Apoi am pornit, incet si foarte concentrat pe fiecare senzatie noua. Am stat de vorba printre respiratiile cat de cat controlate si m-am bucurat ca mi-am facut totusi o conditie fizica in acest an. Clar, n-am mai fost asa fit de multi ani, chiar si cand eram mai slaba de atat! N-am alergat prea mult pentru ca nu am vrut sa ma fortez, iar cateii din parc ne opreau la fiecare 200 m, insa am terminat cu o tura de mers alert pana acasa si cu cele 4 etaje ale blocului topaite cu drag. I shall try this again, desi nu-i tocmai sportul meu favorit – dar uite cum o postare faina de la cititori poate sa-mi schimbe dispozitia si sa ma inspire sa incerc ceva nou. Asadar, scrie-mi in continuare and I shall spread the love! Partile I si II din “relatia mea cu sportul” le gasesti aici si aici. Multumesc ca ma citesti! Tea Slabeste este blogger oficial Dietetik.ro si o puteti gasi pe blogul ei si pe conturile de FB si twitter. Distribuie articolul pe: