Frühstück e cuvantul cu care iti incepi dimineata la Berlin. Fie ca te opresti la o cafea langa care pui o briosa ca sa ii tina companie, fie ca te pierzi printre frunzele unei salate care nu seamana la gust cu nimic din ce ai mancat aici – micul dejun nemtesc devine o adevarata experienta. Nu il mananci cu capul plecat in farfurie, ci printre prieteni, privind din spatele geamurilor oamenii care fac jogging chiar si printre fulgii de zapada ce au inceput sa le stearga urmele de pe asfalt. Inauntru toti sunt zambitori, notele de jazz in surdina si mirosul de ciabatta proaspata te imbie sa iti petreci intreaga vacanta aici. Bizar cand te gandesti ca de fapt baruletul este o anexa a spalatoriei despartite de el printr-o simpla usa. Ma intreb daca ideea asta ar merge si la noi. Si cat de deschisi ar fi romanii la o astfel de taverna 2 in 1. O ceasca de caffe latte costa putin peste 2 euro. Pret de Romania. Gust de departe excelent. Cantitate dubla. Cand iti este servita si de o chelnerita numai zambet care te saluta si la plecare si la venire, comparatia cu Romania devine brusc inutila. Salata din Berlin are gust. Nu primesti trei frunze de iceberg, doua ridichi si trei rosii fara gust – toate innecate in pliurile unei fuste lichide de sos vascos. E drept ca scoti 7 euro din buzunar, dar minunea din farfurie merita toti banii. Salata cu sunca Serrano, felii de pepene galben si bagheta facuta in casa. Need I say more ? Doar dupa un asa frühstück te simti in stare sa bati Berlinul la picior din zori si pana-n seara. Mancarea aici are gust, fie ea grasa sau bio. Iarna targurile de Craciun isi intend corturile in mai multe parti ale orasului si isi atrag clientii atat cu bucurii pentru suflet cat si pentru burtile incapatoare. [next]Mirosul de wurst in toate variantele pe care le poate avea, pornind de la Curry pana la Weiß iese din gheretele de lemn in care stapanul casei este gratarul. Fripturile pocnesc crocante in rotisor impletindu-si cu maiestrie aromele cu Leberkäse (un fel de placinta facuta din carne sarata de vita, sunca si ceapa, tocate foarte fin, si coapte) toate spre deliciul privitorilor. Nimic asemanator cu fripturile care sfaraie galagios pe gratar laolalta cu micii in Piata Sudului. Germania este pentru mine tara rasfatului culinar. Locul in care descoperi cu surprindere gustul supei de mazare cu carnati, mancata intr-un ger napraznic la Targul de Craciun. Tot aici poti usura trecerea in nefiinta a mancarii cu ajutorul unui pahar de vin fiert. Cu rom sau simplu, se pare ca nemtii nu sunt amatori de arome in vinul lor fiert, la fel ca vecinii lor austrieci. Curentul bio a prins foarte bine la nemti si implicit la turistii de aici, care fie din curiozitate, fie din dorinta de a fi cool nu se dau inlaturi de la a bea Bionade – un fel de suc natural la mare cautare in Berlin, asemanator cu sucul de mere de Malancrav de la noi. Sticla de jumatate de litru costa 2 euro si 10 centi iar gustul trezea amintiri legate de compotul facut de bunica. Germania is also about beer. Lots of beer, curgand valuri peste zidul care impartea capitala in doua. Cred sincer ca daca ar trebui sa faca cineva o documentare despre marcile de bere din intreaga lume, aici este locul in care ar putea sa o faca cel mai bine. Cel mai bun loc nu este nici macar un hypermarket sau o fabrica de bere. Nu. Un simplu magazin este de ajuns. In cazul meu a fost magazinul lui Ahmed, un turc care inghesuise in trei frigidere zeci de marci de bere din intreaga lume. Stateau toate inghesuite cu etichetele amestecate, asteptand sa fie testate. Ceea ce s-a si intamplat. Au trecut toate testul, in special in S-bahn-ul transformat in bar miscator. Daca in Londra nu iesi in ruptul capului la plimbare fara umbrela, elementul esential in Berlin este sticla de bere. Nu va apara de vremea rea, dar cu siguranta o face brusc mai frumoasa.