Limita a fost atinsa chiar azi cand insusi taximetristul cu care strabat orasul dimineata de dimineata, cinci zile din sapte s-a lansat in constatari din categoria celor enumerate mai sus. Si nu, nu era empatic, el fiind un tip urias la vreo 2 metri si in jur de o suta de kile. Nu s-a abtinut de la remarci transante si mai mult nu le-a facut in timpul calatoriei noastre matinale ci cu o ocazie cu totul speciala. In plina zi, in statia de taxi de la Romana, zarindu-mi burta atasata de corpul meu ce trecea prin intersectia a sarit din masina sa imi atraga atentia ca “m-am cam ingrasat”. Mi-e greu sa cred ca nu a observant aspectul asta pana acum, tinand cont ca de jumatate de an impartim acelasi habitaclu timp de 20 de minute pe zi, dar el sustine ca intunericul a fost de vina. Observatia vine de la un om care la 4 dimineata ia un mic dejun copios format din “ciorba si felul doi”, oricare ar fi acela. Daca stau sa fac un grafic in care sa ii compar pe cei care mi-au atras atentia/m-au criticat/au strans usor buzele a “asa nu” fata in fata cu greutatea mea, tot rotofeii ies mai multi la numaratoare. Unde e solidaritatea ? De ce nu sarim niciodata in apararea persoanei plinute incoltite de fete skinny care ii rad in fata , ca sa nu atragem atentia asupra aspectului nostru? Pentru ca am fost si noi in postura asta la un moment dat ? E un gest la fel de penibil ca cel facut de un negru care se da alb. Imi cer scuze ca nu sunt politically corect si nu folosesc termenul de afro-american sau pe cel de persoana care a castigat in greutate, dar uneori sintagmele astea scad din impactul cuvintelor. M-am saturat sa imi “sug burta” oridecateori se uita cineva cu ochi critic la mine, la fel cum m-am saturat de atitudinea agresiva pe care o afiseaza persoanele care s-au ingrasat impotriva celor ca ei. Asa ca nu va mai sugeti burta si indrazniti sa infruntati impreuna ochiul critic indreptat spre burta pe care incercati s-o ascundeti sub hainele largi !