E chiar Romania, sustine Ana Maria Caia si e avizata sa faca o astfel de constatare dupa ce a calatorit prin toata lumea. De Ana Maria Caia am auzit in 2005, atunci cand a inceput sa produca prima emisiune de travel misto din Romania. Se difuza pe un post al televiziunii publice si arata lumea altfel, mult mai personal decat o facuse pana atunci o emisiune de profil din cele putine produse de romani. Ana Maria Caia s-a apucat apoi de scris prin Esquire si Dilema Veche, apoi a decis sa-si faca si un blog care merita citit pe indelete. Am intrebat-o despre ciudateniile culinare din lume si am aflat ce trebuie musai sa incercati si de ce e bine sa va feriti in vacante. Sunt tari pe care le vizitezi pentru peisaje si tari in care mergi pentru atmosfera dintr-un anume oras. Care este tara in care te intorci doar pentru gustul bucatariei locale? De obicei mi-e greu sa dau mancarea la o parte si sa zic “uite, aici as merge numai sa mananc”, dar o sa fac exercitiul asta si-o sa zic Singapore si Paris. Primul e un megapolis, un oras din viitor, adorabil in felul lui, unde probabil este cea mai mare diversitate culinara din Asia. Asta vine din amestecul de culturi ÅŸi civilizaÅ£ii de acolo, de la o fabuloasa traditie a mancarii “de strada”. Singapore are mai multi zei, dar probabil ca cel mai stralucitor este cel al Mancarii. Paris pentru ca sunt indragostita de bucataria frantuzeasca. Unde ai mancat cel mai bine si unde nu te-ai mai intoarce niciodata pentru produsele locale? Cel mai mult, ca experienta culinara, mi-a placut Vietnamul. Acolo s-au contopit intr-una doua mari culturi culinare: cea franceza si cea chineza. In Vietnam mi-am infrant nenumarate tabu-uri despre “ce se poate manca” ori “cum se poate manca” (in termeni de igiena). Atat e de bun totul. Nu exista nici un loc unde sa fi fost chinuita de bucataria locala. Intre 2005 si 2010 ai produs o emisiune de travel si ai avut ocazia sa testezi multe bucatarii de pe glob. Care a fost cel mai surprinzator gust descoperit la o mancare in calatoriile tale? Cea mai ciudata intalnire cu un gust a fost in Malaezia. Refuzasem de mai multe ori sa mananc durian, un fruct tepos cu miros pestilential care creste in Asia de Sud-Est. Un sofer insistent a reusit sa ma convinga sa imi infrang scarba si sa gust. Dupa aceea nu m-am mai oprit din mancat. De asemenea, surprinzatoare mi s-a parut bucataria chinezeasca, dar nu varianta ei adaptata din China Town-urile occidentale. Sunt gusturi puternice, de pamant, care ne sunt complet straine si ne dau peste cap sistemul de referinta. Din aceasta categorie, cel mai ciudat lucru pe care l-am mancat au fost ouale de o suta de ani (century eggs), oua pastrate intr-un amestec de argila, cenusa, sare etc luni in sir. Cand le scoti sunt gelatinoase si negre. Viata ne e punctata de sinestezii si tu de declari un “foodie’ cu acte in regula. Cu ce gust asociezi spontan o tara? Cum ti se pare Italia si ce gust are India pentru tine, ca tot ai fost acolo recent? Pentru mine Italia are gust de pizza cu ansoa, gatita intr-o bucatarie din Piemont de o doamna de 80 de ani, care recita rozariul cat se cocea bunatatea in cuptor. India are gust si miros de masala, un amestec de condimente innebunitor. Calatoria inseamna explorare. Explorezi orase si bucataria locala. Exista vreun preparat in fata caruia ai fost reticenta sau chiar ai refuzat sa-l incerci? Unde e limita care delimiteaza curiozitatea de instinctul care-ti spune ca mai bine nu incerci asa ceva? Noi suntem crescuti intr-o lume cu multe tabu-uri alimentare, de aceea, cu cat am calatorit mai mult, cu atat am experimentat mai mult si m-am educat mai mult. N-am putut manca friptura de caine si nu pentru ca arata rau sau eram convinsa ca gustul e respingator, ci pentru ca am recunoscut animalul si mi s-a parut complet crud sa fac asta. N-am putut manca balut, un ou clocit pana la 16 zile, prin urmare cu un pui aproape complet dezvoltat in el. A fost repulsie data de faptul ca noi, europenii, ne raportam altfel la viata si stadiile ei de dezvoltare. Sunt conditionata de educatia mea, de aceea nu pot manca tot ce mananca altii. Instinctul banuiesc ca m-ar impinge sa ingurgitez absolut orice daca ar fi nevoie. In termeni de pericol, cel mai periculos lucru pentru sanatatea cuiva care calatoreste in tari exotice este apa. De aceea intotdeauna beau apa imbuteliata si sigilata. Sigur le-ai povestit prietenilor ce ai mancat prin lume. Care este felul de mancare la care ai obtinut cele mai neasteptate reactii? Am obtinut uimire si extaz cu fapte, nu vorbe. Pentru ca sunt o mare consumatoare de mancare thailandeza si indiana, am carat de pe unde am fost geamantane de ingrediente pe care nu le gasesc in Romania. Imi place sa le gatesc prietenilor mancare exotica. Si lor le place sa le gatesc. Exista un loc in care organismul s-a revoltat dupa un anume fel de mancare? Nu intr-un mod prea violent. Totusi, prima oara cand am mancat broasca testoasa, stomacul meu cred ca s-a chinuit mult sa o macine. Am mai avut mici indispozitii de la niste viermi prajiti in ulei (pe care nici macar nu i-am mancat, ci doar i-am mirosit). Mirosul dulceag si ranced a fost de vina. Ai observat locuri in care oamenii au o legatura anume cu mancarea, chiar un respect pentru ea si locuri in care legatura asta este superficiala? Nu desparti niciunde mancarea de om si civilizatia lui. Pe mine ma intristeaza, de pilda, Romania, o tara in care bucataria (din motive obiective de foame si lipsuri in timpul comunismului) e terfelita in 90% dintre restaurante. Cele traditionale romanesti sunt de departe cele mai sinistre, cu feluri gatite din ingrediente proaste, intr-un mod revoltator. Chiar vara asta am fost pe Valea Bistritei (in Moldova), o zona de munte minunata. Pe malul unui lac am mancat niste pastrav si inevitabilul piept de pui la gratar (ca n-aveau altceva). Erau o rusine si sunt convinsa ca bucatareasa care le-a facut, acasa la ea, pentru copiii ei, face lucruri gustoase, ca orice gospodina de la tara. Ei bine, la restaurant, banuiesc ca isi dadea silinta sa gateasca intr-un mod standard, de locanta comunista. Poti intelege pe deplin o cultura daca nu ii cunosti mancarea, modul in care se raporteaza la ea? Categoric ca nu. Vatra e centrul casei, acolo se coace mancarea si iubirea pentru familia ta, pentru neamul tau, pentru lumea in care traiesti. Sa gatesti presupune sa iti explorezi universul apropiat. Sigur, azi mergem la Mega Image si cumparam totul in cutii, dar cartoful creste pe un ogor, in pamant, dar o planta parfumata care inveseleste mancarea trebuie descoperita intr-o padure. Ai vizitat foarte des Republica Moldova. Ce amintiri culinare ai de acolo? Eu sunt un fan absolut al Republicii Moldova, iar mancarea de acolo e pur si simplu o bucurie. Zama de gaina, borsul cu sfecla, iepurele prajit, vinetele proaspat coapte, placintele cu varza si cartofi, pestele uscat si icrele negre venite de la Marea Caspica- astea sunt amintirile mele gustoase din Moldova. Si bineinteles, bomboanele Bucuria. Daca tot vorbim despre Republica Moldova, nu se poate sa nu aducem vinurile in discutii. Pe incercate, care a fost cel mai bun vin baut peste Prut? Dupa ce ne spui, il cautam si in magazine ca tot s-a dat liber la export. In ultimii ani s-a nascut o generatie noua de vinificatori in Moldova, care fac vinuri din ce in ce mai bune. Et Cetera sunt mici, dar speciali. Chateau Vartely sunt ieftini si in standarde. Fautor la fel. Vinul spumant de la Cricova costa aproape nimic in magazinele lor si e foarte bun. Unde ai recomanda unui grup de turisti sa-si petreaca Sarbatorile de Craciun din punct de vedere culinar? Dar Revelionul? Pentru Craciun am sa spun Londra, un oras in care poti manca orice bazaconie de pe globul pamantesc. Pe de alta parte, “comfort food”, de-ala bun cand iti intra frigul in oase, mai grozav ca la Londra, nu cred ca exista altundeva. Si-apoi amintesc prajiturile, biscuitii, piscoturile, fursecurile etc. Pentru o intrare glorioasa in noul an recomand cu drag Madeira, o destinatie insulara, in Atlantic, unde festinul e festin, iar focurile de artificii din noaptea dintre ani sunt cele mai mari din lume. Unde iti place sa petreci sarbatorile? In strada, cu mancare de la carciumile gasite in drum sau in mod organizat, la un restaurant cu fata de masa bine intinsa? Craciunul il petrec la mama acasa, la Targul Neamt. Dupa ce mancam toata mancarea mamei, tragem o fuga la matusa Ileana, intr-un sat frumos de langa Manastirea Neamt, unde inghitim ca lupul o oala de sarmale invelite in varza murata si o oala de bors acrit cu mladite de visin. Imi repugna mesele de Revelion si Craciun de la restaurant, oricat ar fi de buna regula restaurantul. Distribuie articolul pe: