Copilul din mine e cool ca la 16 ani, ca pe-acolo a ramas ca minte – macar asta pot zice in my defence. In rest e rebel, pofticios si mofturos. El e motivul/scuza pentru care am incetat sa mai tin o dieta stricta, iar sportul cu care m-am obisnuit de multe luni deja mi se pare acelasi si cam plictisitor. Pe copil incerc sa-l accept si cu el voi invata sa traiesc si sa slabesc pe placul lui. El e o parte predominanta din mine, pe care am incercat s-o sufoc in astia 6 ani de cand lucrez, timpul in care m-am ingrasat si cel mai mult, ca sa nu zic ca m-am si neglijat. Aveam alte prioritati, ce sa mai. Si s-a razbunat cu varf si indesat, cu accent pe indesat (sic!). Anul trecut, cand am inceput TeaSlabeste, i-am mai tras una copilului din mine – el trebuia sa fie ascultator, sa manance ce-i ziceam eu, sa renunte la distractia obisnuita, cea de dupa munca (nu-o coincidenta ca tot in perioada aia a zilei am cedat primele dati), sa nu mai bea alcool si sa mearga la sala. Si a mers bine, 3 luni chiar minunat. Apoi au inceput mofturile – ma doare incheietura, m-am plictisit, a venit primavara, nu mai am chef. Toate senzatiile erau reale, le percepeam foarte intens si m-au cam dat peste cap fizic si psihic. AFLA CARE E SINGURUL LUCRU CARE TE MOTIVEAZA INSTANT SA MERGI LA SALA! Am avut noroc ca a coincis cu o perioada fun, cea in care Corbi m-a salvat de la renuntare si mi-a dat o preocupare semi-sportiva care a fost pe placul copilului, ca acela e locul in care am copilarit. Am sapat zile intregi, am plantat, am smuls, am stat in aer liber, rece si la soarele care ma facea sa uit ca trebuie sa mananc. Si era minunat. In momentul in care vizitele la Corbi au devenit mai rare, din motive de iarna, am inceput sa discut despre Copil, iarasi o coincidenta favorabila, cu terapeuta mea. Stiam ca e acolo, simteam ca e o schisma in sufletul meu intre un adult care-mi zice sa fiu serioasa si sa ma tin de treaba “asa cum trebuie” si un copil care zice ca nu merita sacrificiul. Timp de o saptamana am trait o frica reala ca o sa ma las de tot. Terapeuta imi zicea sa imi iau timp, ca o sa am si o solutie, doar sa ma ascult. Copilul din mine imi zice ca s-a saturat de ordine si organizare, dar ca ii place stilul meu de viata – ii plac legumele si mancarea gatita, insa ii place sa manance cand ii e foame, nu cu mesele pe care mi le-am stabilit eu. Ii place insa si sa manance interzise tocmai pentru ca le pun aceasta eticheta – nu atat pentru gust, ci pentru socializare si pentru ca “altii de ce au voie si el nu?”. Ii place sa se miste, insa natural – mers pe jos, isi doreste plimbari in natura si munca fizica, dansul ca pe Motoare (eh, maica! Alte vremuri), cu oameni dragi. Asa mi-am dat voie sa dansez din nou prin casa, ca la 16 ani. Adultul din mine trebuie sa accepte si latura asta, desi se bate uneori cap in cap cu ce-i spune Reteta Clasica a Slabitului. Asta e o perioada mai nebuna, o perioada de ingrasare, o perioada de cunoastere si recunoastere, de remixare – astfel incat sa mai fiu in stare la un moment dat sa mai slabesc. Pe placul meu, nu dupa tipare si reguli, ca nu merg tot timpul. Nu e solutia cea mai usoara, dar e singura care mai are sanse de reusita. Wish me luck! Distribuie articolul pe: